1. [Șăineanu, ed. VI] Beda (Venerabilul) m. învățat teolog și istoric englez (673-735).
2. [MDA2] beadă sf vz bedă
3. [MDA2] bedă sf [At: PALIA, ap. DHLR II 503 / V: (înv) beadă, bida, bidă, (reg) biedă, bideu sm / Pl: ~de / E: vsl бега, bg бега, ucr бига[1]] 1 (Înv) Pată. 2 (Fig; reg) Necaz. 3 (Fig, Ban) Bănuială Si: (îvp) prepus. 4 (Reg) Drac. 5 (Ban) Netrebnic. 6 (Mar) Om isteț, vioi, sârguincios.
4. [MDA2] bida sf vz bedă
5. [MDA2] bidă2 sf vz bedă
6. [MDA2] bideu2 sm vz bedă
7. [MDA2] biedă sf vz bedă
8. [CADE] BEDĂ I. sf. Băn. Bucov. Maram. 1 Nevoie, necaz, pacoste ¶ 2 pr. ext. Drac. II. sm. Băn. = BEDAȘ [vsl. běda].
9. [DLRM] BEDĂ, bede, s. f. (Înv. și reg.) Necaz, pacoste. – Din sl. beda.
10. [DER] bedă (bede), s. f. – Necaz, supărare, grijă. Sl. bĕda, cf. bg. bĕdá, sb. bijeda, rut. bidá. Puțin obișnuit, se folosește în Trans., cu der. bedarnic, adj. (neomenos); bedarniță, s. f. (călău, zbir); bidi, vb. (a se chinui, a pătimi). Cf. obidă.
11. [DE] BEDA VENERABILUL (672/673-735), istoric și teolog englez. Autor a numeroase scrieri, dintre care cea mai valoroasă este „Historia Ecclesiastica Gentis Anglorum”, importantă sursă istorică a epocii.
12. [Onomastic] BEDĂ subst. ard. „pacoste”, „mizerie”. 1. Beda V. (Vr C 200; Viciu 32); Bedea, ard. (ib). 2. Bedeu b., frecv. în Maramureș (M mar). Numirea satelor: Bedei, Bedeni, Bedeciu ar semnifica „nevoiașii, sărmanii”, idee exprimată în Muntenia prin „Afumații, Pîrlițîi” etc. 3. Diminutiv: Bediuță (17 B II 70); Bădăuțâ ard., act. 4. Cf. Bedecan ard.
13. [DRAM 2021] bedă, bede, s.f. 1. Nevoie, necaz, pacoste. 2. Drac. 3. Om isteț. – Din ucr. bidá „necaz, nevoie” (Frățilă, 2000: 22).
14. [DRAM 2015] bedă, bede, s.f. – 1. Nevoie, necaz, pacoste. 2. Drac. 3. Om isteț. – Din sl. běda, cf. bg. bědá, ucr. bida (DER, MDA); (în Maram.) din ucr. bidá „necaz, nevoie” (Frățilă, 2000: 22).
15. [DRAM] bedă, -e, s.f. – 1. Nevoie, necaz, pacoste. 2. Drac. 3. Om isteț. – Din sl. bega, ucr. biga (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL