1. [MDA2] bop sn [At: DN3 / P: bap / V: bep- / E: eg be-bop] Stil de jazz care folosește armoniile cromatice și disonante.
2. [DEXI] bop [bop] s.n. (muz.) Stil în jazz caracterizat prin folosirea armoniilor cromatice și disonante. • /<engl. amer. be-bop.
3. [DN] BOP s.n. Stil de jaz american, caracterizat prin folosirea armoniilor cromatice și disonante. [Var. be-bop s.n. / < americ. be-bop].
4. [MDN '00] BOP/BE-BOP s. n. stil în jaz caracterizat prin folosirea armoniilor cromatice și disonante, cu excese expresioniste. (< amer. be-bop)
5. [DN] BE-BOP s.n. v. bop.
6. [MDN '00] BE-BOP s. n. elem. bop.
7. [DTM] bop (be bop și re-bop) v. blues; jazz; progressive jazz; scat.
8. [DE] HARD BOP [ha:d bap] (cuv. engl.) s. n. Stil al jazului modern, apărut modern, apărut prin 1955, ca o formulă de compromis între inovațiile be bop-ului și ale stilului cool (prea intelectualizat). Îmbogățește formulele armonice și orchestrale ale be bop-ului, reabilitând totodată trăsăturile primordiale de hot și swing ale jazului. Reprezintă forma cea mai vie și mai dinamică a jazului modern.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL