1. [DEX '09] TOIEGEL, toiegele, s. n. Diminutiv al lui toiag. [Pr.: to-ie-] – Toiag + suf. -el.
2. [MDA2] toiegel sn [At: LB / P: to-ie~ / Pl: ~e / E: toiag + -el] 1-2 (Pop; șhp) Toiag (1) (mic) Si: (pop) bastonaș, toieguț (1-2).
3. [DLRLC] TOIEGEL, toiegele, s. n. Diminutiv al lui toiag. Aduse cu dînsa o furcă mică și un toiegel. ISPIRESCU, L. 67. Mă bate uncheșelu Tot cu toiegelu. TEODORESCU, P. P. 132.
4. [DOOM 3] toiegel s. n., pl. toiegele
5. [DOOM 2] toiegel s. n., pl. toiegele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL