Definiție și ce înseamnă băștinaș

1. [DEX '09] BĂȘTINAȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

2. [MDA2] băștinaș, ~ă smf, a [At: ȘEZ. II, 47 / Pl: ~i, ~e / E: baștină] 1-2 (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește Si: aborigen, autohton, indigen.

3. [DEXI] băștinaș, -ă adj., s.m., s.f. (Persoană) care aparține unei populații care trăiește din timpuri străvechi pe același loc; aborigen, autohton, indigen. • pl. -i, -e. /baștină + -aș.

4. [CADE] BĂȘTINAȘ I. adj. De baștină, nestrămutat, rămas locului din moși strămoși. II. BĂȘTINAȘ sm., BĂȘTINAȘĂ sf. Locuitor de baștină: băștinașul mîndrei Oltenii e pretutindenea cruce de voinic (VLAH.) .

5. [DLRLC] BĂȘTINAȘ, -Ă, băștinași, -e, adj. Care se află din moși-strămoși pe pămîntul pe care locuiește; de baștină, autohton, indigen. În Italia, Franța, Anglia și alte țări robite capitalului, cu toate încercările desperate ale social- democrației de dreapta de a sparge unitatea clasei muncitoare, au loc impresionante mișcări de masă care pun pe gînduri pe asupritorii băștinași și pe stăpînii lor americani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 91. Îmi aminteam de... expediția lui Cortez și a altor aventurieri împotriva populațiilor băștinașe ale Americii centrale. SADOVEANU, N. F. 154. ◊ (Substantivat) Atunci au stîrnit vorbă unii dintre fruntașii păuneni că... n-ar fi rău să-i lepede pe asemenea locuitori vremelnici într-o latură, ca să nu ia dreptul băștinașilor la împărțirea loturilor ce se alegeau atunci din exproprierea moșiilor. SADOVEANU, P. M. 10. În munteni vezi pe băștinașii dintru început ai țării. RUSSO, O. 103.

6. [DLRM] BĂȘTINAȘ, -Ă, băștinași, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se află din moși-strămoși pe pămîntul pe care locuiește; autohton, indigen. – Din baștină + suf. -aș.

7. [Șăineanu, ed. VI] băștinaș a. și m. care e de baștină, originar din acea țară.

8. [Scriban] băștináș, -ă s. și adj. (d. baștină). Originar, autohton, indigen. V. venetic.

9. [DOOM 3] băștinaș adj. m., s. m., pl. băștinași; adj. f., s. f. băștinașă, art. băștinașa, pl. băștinașe

10. [DOOM 2] băștinaș adj. m., s. m., pl. băștinași; adj. f., s. f. băștinașă, art. băștinașa, pl. băștinașe

11. [MDO] băștinaș, f. sg. băștinașă, pl. băștinașe

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] TĂPȘI, tăpșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A bătători. 2. Fig. A […]
1. [MDA2] tăpșăi vt [At: LEXIC REG. 54 / V: (reg) tep~, top~ / Pzi: […]
1. [DEX '09] TĂRBĂCEALĂ, tărbăceli, s. f. (Reg.) Faptul de a tărbăci. ◊ Expr. A […]
1. [DEX '09] TĂRBĂCI, tărbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A bate tare pe cineva, […]
1. [DEX '09] TĂRBĂCIRE, tărbăciri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) tărbăci. – V. […]
1. [DEX '09] TĂRBĂCIT, -Ă, tărbăciți, -te, adj. (Reg.) Snopit în bătaie. ♦ Fig. Ocărât, […]
1. [MDA2] tărciug1 sm [At: REV. CRIT. IV, 339 / Pl: ~ugi / E: nct] […]
1. [MDA2] tărculă sf [At: A V, 15 / Pl: ? / E: ns cf […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro