1. [MDA2] barzoi sm [At: ENC. VET. 709 / Pl: ~ / E: rs барзой] Ogar rusesc.
2. [DEXI] barzói s.m. (zool.) Rasă de cîini de vînătoare, originară din Rusia, cu părul lung și foarte rapizi; cîine care aparține acestei rase. • pl. -oi. /<rus. барзои.
3. [MDN '00] BARZOI s. m. Câine rusesc cu siluetă grațioasă și zveltă, folosit la vânătoare și agrement. (<rus. barzoi)
4. [DEX '09] BĂRZOI, bărzoi, s. m. (Rar) Bărbătușul berzei. – Barză + suf. -oi.
5. [DEX '09] BÂRZOI adv. (Reg., în expr.) Cu coada bârzoi = cu coada ridicată în sus. – Et. nec.
6. [DEX '09] BÂRZOIA, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.
7. [MDA2] bărzoi sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 15 / Pl: ~oi / E: barză + -oi] (Orn; rar) Bărbătușul berzei.
8. [MDA2] bârzoi1 [At: SANDU-ALDEA, SĂM. III, 742 / V: ~zău / E: bâză + -oi] 1 a (Îlav) Cu coada ~ Cu coada ridicată în sus. 2 av (Îe) A-și face coada ~ A o lua nebunește la fugă. 3 a Ștrengar. 4 a Țanțoș. 5 av (Îe) Cu părul ~ Cu părul măciucă (de spaimă).
9. [MDA2] bârzoi2 sm [At: ȘEZ. II, 149 / E: nct] Floare nedefinită mai îndeaproape.
10. [MDA2] bârzoia vr [At: TEODORESCU, P. P. 152 / V: bârzoi[1], burzoi / Pzi: ~zoi, ~iesc / E: bârzoi] (Reg) 1 A-i sări cuiva țandăra. 2 A sta bosumflat. 3 A se umfla în pene Si: a se îngâmfa.
11. [MDA2] bâzău[1] av vz bârzoi
12. [MDA2] bâzoi1[1] av vz bârzoi
13. [MDA2] burzoi v vz bârzoia
14. [DEXI] bărzoi s.m. (ornit.; fam.) Bărbătușul berzei. • pl. -oi. /barză + -oi.
15. [DEXI] bîrzoi1 adv., adj. (reg.) 1 adv. Ridicat drept în sus. ◊ Loc.adv. Cu coada bîrzoi = cu coada ridicată în sus. Cu coada bîrzoi, făcu un salt și-și căută scăpare pe umărul lui Traian (SADOV.). ◊ Expr. A-și face coada bîrzoi = a o lua nebunește la fugă. Morărița, cînd A văzut venind Care scîrțiind... Și-a făcut coada bîrzoi Și-a fugit prin cele văi (POP.). 2 adj. Fig. (fam.) Țanțoș, semeț. ◊ Expr. Cu părul bîrzoi = cu părul ridicat în sus de frică, cu părul măciucă. • /bîză + -oi; cf. bărzăun.
16. [DEXI] bîrzoi2 vb. IV. v. bîrzoia.
17. [DEXI] bîrzoia vb. I. refl. (reg.) 1 A se îngîmfa, a se umfla în pene. Tinerică cînd erai, Zici că nărav nu aveai, Dar acum te-ai bîrzoiat, Cu nărav te-ai învățat (POP.). 2 A se bosumfla. • prez.ind. -iez. și bîrzoi vb. IV. /bîrzoi + -a.
18. [CADE] BÎRZOIA (-oiez) vb. refl. A se îngîmfa, a se umfla în pene: Dar acum te-ai bîrzoiat, Cu nărav te-ai învățat (TEOD.); proverb: a se ~ ca o curcă, se zice de cei mîndri, îngîmfați și obraznici [bîrzoiu].
19. [CADE] BÎZOIU2 adv. - BÎRZOIU: caprei îi cade coada de rîie și ea tot ~ o ține (ISP.) .
20. [DEX '98] BÂRZOIA, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.) 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.
21. [DLRLC] BĂRZOI, bărzoi, s. m. (Rar, mai mult în glumă) Bărbătușul berzei. Bărzoiul pîndește pe baltă. broaștele. STANCU, D. 224. Am văzut O barză Ș-un bărzoi Și trei puici; Cine sînt? TEODORESCU, P. P. 199.
22. [DLRLC] BÎRZOI s. n. (În expr.) Cu coada bîrzoi = cu coada ridicată în sus. Cu coada bîrzoi, [pisica] făcu un salt și-și căută scăpare pe umărul lui Traian. SADOVEANU, P. M. 239. Iedul... ședea în picioare... cu bărbuța frumoasă și cu codița bîrzoi. VISSARION, B. 83. A-și face coada bîrzoi = a o lua nebunește la fugă. Morărița, cînd A văzut venind Care scîrțîind... Și-a făcut coada bîrzoi Și-a fugit prin cele văi. TEODORESCU, P. P. 151. Cu părul bîrzoi = cu părul ridicat în sus (de frică), cu părul măciucă.
23. [DLRLC] BÎRZOIA, bîrzoiez și bîrzoi, vb. I. Refl. (Rar) 1. A se îngîmfa, a se umfla în pene. Tinerică cînd erai, Zici că nărav nu aveai, Dar acum te-ai bîrzoiat, Cu nărav te-ai învățat. TEODORESCU, P. P. 152. 2. A se supăra deodată și a sta supărat, a se burzului.
24. [DLRM] BĂRZOI, bărzoi, s. m. (Rar) Bărbătușul berzei. – Din barză + suf. -oi.
25. [DLRM] BÎRZOI adv. (Reg., în expr.) Cu coada bîrzoi = cu coada ridicată în sus.
26. [DLRM] BÎRZOIA, bîrzoiez, vb. I. Refl. (Reg.) 1. A se îngîmfa, a se umfla în pene. 2. A se supăra deodată și a sta supărat. – Din bîrzoi.
27. [Șăineanu, ed. VI] bârzoiu adv. V. bâzoiu.
28. [Scriban] bîrzói adv. (d. borz). Fam. Zbîrlit, bîrzoĭat, bursucat, ridicat drept în sus: coada, mustățile îĭ stăteaŭ bîrzoĭ. – În Olt. bîzoĭ. (NPl. Ceaur, 48).
29. [Scriban] bîrzoĭéz V. îmbîrzoĭez.
30. [Scriban] îmbîrzoĭéz și bîrzoĭéz v. tr. (d. bîrzoĭ). Est. Fam. Zbîrlesc, burzuluĭesc, bursuc, rîdic drept în sus: coadă, mustață îmbîrzoĭată. – În Trans. borzoĭez, îmborzoĭez și îmbórzoĭ: se îmborzoĭa cum se îmbórzoĭe curcanu (Agr. Înt. 112).
31. [DOOM 3] bărzoi (rar) s. m., pl. bărzoi, art. bărzoii
32. [DOOM 3] !bârzoi (reg.) adj. invar., adv. (în: cu coada ~, a sta ~)
33. [DOOM 3] bârzoia (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă bârzoiez, 3 se bârzoiază; conj. prez. 1 sg. să mă bârzoiez, 3 să se bârzoieze; imper. 2 sg. afirm. bârzoiază-te; ger. bârzoindu-mă
34. [DOOM 2] bărzoi (rar) s. m., pl. bărzoi, art. bărzoii
35. [DOOM 2] bârzoi (reg., în expr.) adv.
36. [DOOM 2] bârzoia (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiază; conj. prez. 3 să se bârzoieze; ger. bârzoindu-se
37. [DER] bîrzoi (-oaie), adj. – Ridicat, îmbîrligat; se spune exclusiv despre coada unor animale, cum sînt cîinele, capra, calul etc. Sl. bŭrzŭ „rapid” (› sb. brz, bg. brăz; cf. Berneker 108), în parte contaminat de mag. borzolni (› rom. burzului). În afară de influența acestui ultim cuvînt, schimbarea semantică a lui bîrzoi se explică printr-o confuzie între cauză și efect, căci animalele care aleargă o fac de obicei cu coada ridicată. Der. bîrzeică, s. f. (sanie); bîrzoi, vb. (a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire; a se zbîrli, a se speria); bîrzoiat, adj. (zbîrlit; prost dispus); îmborzoia, vb. (Trans., a se încreți). Presupunem că trebuie să se adauge aceleiași familii cuvîntul bîrzoc, s. m. (cînepă ce rămîne fără a crește), care trebuie probabil înțeles „plantă ce crește rapid”, adică „(plantă) prematură, care nu ajunge la maturitate”.
38. [Argou] cu coada bârzoi expr. (pop.) fudul, îngâmfat.
39. [DAR] bârzoi adv. (reg.) zbârlit, vâlvoi, ridicat în sus (părul, coada).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL