1. [MDA2] taingiu sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 73/18 / P: ta-i~ / Pl: ~ii / E: tc ta'yinci] (Tcî) 1 Persoană care împărțea tainurile2 (1). 2 Slujbaș însărcinat cu aprovizionarea Si: (înv) furier. 3 Persoană de la curte care primea tain2 (1).
2. [Scriban] taingíŭ m. (turc. taĭinci). L. V. Cel care împarte tainu. Azĭ. Rar. Cel care primește tainu.
3. [DAR] taingiu, taingii, s.m. (înv.) persoană care împarte sau primește un tain, o porție, de hrană, de bani, de moștenire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL