1. [DEX '09] BÂRFEALĂ, bărfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva; bârfire, bârfă, bârfit, cancan1. – Bârfi + suf. -eală.
2. [MDA2] bârfeală sf [At: (ante 1633) ap. GCR 185/19 / V: ~fală[1] / Pl: ~eli, (îrg) ~ele / E: bârfi + -eală] 1 (Înv) Flecărire. 2 (Ban; rar; ccr) Lăudăros. 3 Calomniere.
3. [DEX '98] BÂRFEALĂ, bârfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva: bârfire, bârfă, bârfit, cancan1. – Bârfi + suf. -eală.
4. [Șăineanu, ed. VI] bârfeală f. 1. calomnie, vorbe de rău; 2. vorbă de nimica.
5. [DEXI] bîrfeală s.f. 1 Vorbe răuvoitoare, insinuante la adresa cuiva; bîrfa, bîrfire, bîrfit. O învăța cum să se ferească de bîrfeli și clevete (ISP.). 2 Vorbe fără importanță, flecăreli. Cîte scrie... toate sînt bîrfele (ȘINC.). • pl. -eli. /bîrfi + -eală.
6. [CADE] BÎRFEALĂ (pl. -eli) sf. Faptul de a bîrfi ¶ 2 Minciună, vorbă de defăimare pe care o grăește cineva pentru a ponegri pe altul, clevetă: alta n’au de vorbit decît bîrfeli și răutăți (CAR.) ¶ 3 Flerărie .
7. [DLRLC] BÎRFEALĂ, birfeli, s. f. Calomniere, defăimare. Învăță... cum să se ferească de bîrfeli și clevete. ISPIRESCU, L. 13. N-am dat de vorbit decît birfeli și răutăți. CARAGIALE, O. III 65.
8. [DLRM] BÎRFEALĂ, bîrfeli, s. f. Faptul de a (se) bîrfi; vorbe calomnioase, defăimătoare.
9. [Scriban] bîrfeálă f., pl. elĭ. Calomnie.
10. [DOOM 3] bârfeală s. f., g.-d. art. bârfelii; pl. bârfeli
11. [DOOM 2] bârfeală s. f., g.-d. art. bârfelii; pl. bârfeli
12. [IVO-III] bârfeală, -feli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL