1. [DEX '09] BURDUHAN, burduhane, s. n. (Pop. și fam.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan. [Var.: burdihan s. n.] – Burduh + suf. -an.
2. [MDA2] burduhan sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. / V: bardah~ bărdăh~, bărdâh~, bârdăh~, bârdiz~, burdăh~, ~dizan] (Reg) 1 Burta animalelor. 2 (Pan) Pântece mare (la om). 3 Stomac. 4 (Pex; îf bârdăhan) Stomacul uscat al vitelor, folosit, înainte, ca geam pentru ferestrele caselor țărănești. 4 (La vite; îf bârdăhan) Flămânzire.
3. [DEXI] burduhan s.n. Burta sau stomacul, peritoneul animalelor rumegătoare; (reg.) bîrdan. ♦ Analog, (fam., glum., iron) Burtă mare la om. ♦ Ext. Piele din stomacul uscat al vitelor care, în trecut, se întrebuința în loc de geam; țiplă. • pl. -e. și (reg.) burdihan, burdăhan, bardahan, bărdăhan, bîrdăhan, bîrdîhan s.n. /burduh + -an.
4. [CADE] BURDUHAN 👉 BĂRDĂHAN.
5. [DEX '98] BURDUHAN, burduhane, s. n. (Pop.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan [Var.: burdihan s. n.] – Burduh + suf. -an.
6. [DLRM] BURDUHAN, burduhane, s. n. Stomacul animalelor rumegătoare; p. ext. (fam.) burtă. – Din burduh + suf. -an.
7. [Șăineanu, ed. VI] burduhan n. 1. pielița ce coprinde mațele; 2. lucruri făcute din acea pieliță, ca ochiuri de fereastră la bordeiele țărănești; 3. burta dobitoacelor; 4. (ironic) pântece mare și gros: grozav burdăhan și nesățios gâtlej CR. [Din burduh = burduf; forme paralele; bărdăhan (scurtat bărdan), burdăhan].
8. [Scriban] burduhán n., pl. e (d. burduf). Pîntece (iron.). Țiplă care se întrebuința îld. geam. – Și bîrdîhan, bărdăhan. În est. și bardahan, în Suc. bîrdîzan (Șez. 36, 32). În Olt. burdihan (Npl. Ceaur, 17).
9. [DEX '09] BURDIHAN s. n. v. burduhan.
10. [MDA2] bardahan sn vz burduhan
11. [MDA2] bărdăhan sn vz burduhan
12. [MDA2] bâldihan sn vz burduhan
13. [MDA2] bârdăhan sn vz burduhan
14. [MDA2] bordohan sn vz burduhan
15. [MDA2] brihan sn vz burduhan
16. [MDA2] burdăhan sn vz burduhan
17. [MDA2] burdizan sn vz burduhan
18. [DEXI] bardahán s.n. v. burduhan.
19. [DEXI] bărdăhan s.n. v. burduhan.
20. [DEXI] bîrdăhan s.n. v. burduhan.
21. [DEXI] bîrdîhan s.n. v. burduhan.
22. [DEXI] burdăhan s.n. v. burduhan.
23. [DEXI] burdihan s.n. v. burduhan.
24. [CADE] BĂRDAN, BÎRDAN (pl. -ane) sn. = BĂRDĂHAN: bîrdan de popă (PAMF.), pîntece mare; trei borte lipite cu bărdan închipuesc ferestrele (NEGR.).
25. [CADE] BĂRDĂHAN, BURDUHAN (pl. -ane) sn. 1 🐒 Stomacul mamiferelor: nu este mai bine lupule să ai în toate zilele cu ce să-ți umpli bărdăhanul, și fără să muncești (ISP.) ¶ 2 🐒 Spec. Una din despărțiturile stomacului rumegătoarelor (🖼 378) ¶ 3 iron. Stomacul omului lacom, nesățios ¶ 4 Pîntecele, burta mamiferelor: lupul... îl apucă (pe armăsariu) și îndată bărdăhanul spărgîndu-i, mațile la pămînt îl vărsa (CANT.) ¶ 5 iron. Pîntece (al omului): Mă bătea c'un băț de corn Peste bărdăhanul gol (MAR.) ¶ 6 pr. anal. Partea cea mai umflată la oală, pîntecele oalei ¶ 7 Pielea care învelește stomacul și mațele vitelor, întrebuințată înainte vreme la ferestrele țăranilor, în locul geamurilor de sticlă: a spart o fereastră de bărdăhan (CRG.) [burduf].
26. [CADE] BÎRDĂHAN, BÎRDAN, BÎRDĂZAN 👉 BURDUHAN.
27. [CADE] BORHAN (pl. -ane) sn. Olten. Mold. Trans. = BURDUHAN: li se dă scroafelor să mănînce ~ de oaie fiert (PĂC.).
28. [CADE] BRIHAN (pl. -anuri, -ane) sn. Trans. = BĂRDĂHAN5: Și tot bagă în ~, de gîndeai că-i chiar fișpan (RET.).
29. [CADE] BURDĂHAN ... = BĂRDĂHAN ...: grozav ~ și nesățios gîtlej (CRG.).
30. [CADE] BURFAN sn. Băn. = BĂRDĂHAN [comp. BORHAN, BURFĂ].
31. [Șăineanu, ed. VI] bărdăhan n. V. burduhan.
32. [Scriban] bardahán V. burduhan.
33. [Scriban] bărdăhán V. burduhan.
34. [Scriban] bîrdîhán și bîrdîzán V. burduhan.
35. [Scriban] burdihán V. burduhan.
36. [DOOM 3] !burduhan (pop., fam.) s. n., pl. burduhane
37. [DOOM 2] burduhan / burdihan (pop., fam.) s. n., pl. burduhane / burdihane
38. [IVO-III] burduhan.
39. [DOOM 2] burdihan v. burduhan
40. [DRAM 2021] bârdâhan, s.n. v. bârdihan („burtă”).
41. [DRAM 2021] brihan, brihane, s.n. (reg.) Pântece, burtă (de regulă, la vite); burdihan, burduhan, bârdan: „O perit un cal (...): brihanu l-am adus acasă și l-am pus și l-am mâncat cu coptii mnei” (Papahagi, 1925: 308). – Cf. burduhan (MDA); din rom. *brih (< ucr. brih „burtă”) + suf. -an (DELR).
42. [DRAM 2021] burdihan, burdihanuri, (burduhan, bârdihan), s.n. (reg.) Burtă: „Vai de burta me! Vai de burdihanu meu!” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 298). – Var. a lui burduhan (DEX).
43. [DRAM 2015] brihan, brihane, s.n. – (reg.) Pântece, burtă (de regulă, la vite); burdihan, burduhan, bârdan. „O perit un cal (...): brihanu l-am adus acasă și l-am pus și l-am mâncat cu coptii mnei” (Papahagi, 1925: 308). – Cf. burduhan (MDA); din rom. *brih (< ucr. brih „burtă”) + suf. -an (DELR).
44. [DRAM 2015] burdihan, burdihanuri, (bârdihan, burduhan), s.n. – (reg.) Burtă: „Vai de burta me! Vai de burdihanu meu!” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 298). – Var. a lui burduhan (< burduh) (DEX).
45. [DRAM] brihan, -e, s.n. – Pântece, burtă (de regulă, la vite); burdihan, burduhan, bârdan.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL