1. [DEX '09] BARCAGIU, barcagii, s. m. Persoană care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu.
2. [MDA2] barcagiu sm [At: DUNĂREANU, SĂM. VI, 376 / Pl: ~gii / E: barcă + -agiu] Persoană care conduce o barcă (1) Si: (rar) barcaș.
3. [DEXI] barcagiu s.m. (mar.) Persoană care (are meseria de a) conduce o barcă. • pl. -gii. /barcă + -agiu.
4. [CADE] BARCAGIU sm. ⛵ Cel ce conduce o barcă, luntraș cu ce ochi poftitori se uită la ~l care vă plimbă pe lac (VLAH.).
5. [DEX '98] BARCAGIU, barcagii, s. m. Cel care are meseria de a conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu.
6. [DLRLC] BARCAGIU, barcagii, s. m. Cel care are meseria de a conduce o barcă. V. luntraș. Un barcagiu îi ieși înainte, crezînd că umblă să caute o barcă pentru a trece, fluviul. BART, E. 56. Un flăcău înalt... de meserie barcagiu. DUNĂREANU, CH. 153.
7. [DLRM] BARCAGIU, barcagii, s. m. Cel care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Din barcă + suf. -(a)giu.
8. [Șăineanu, ed. VI] barcagiu m. cel ce mână o barcă, luntraș.
9. [Scriban] barcagíŭ m. (d. barcă). Luntraș, acela care mînă barca.
10. [DOOM 3] barcagiu s. m., art. barcagiul; pl. barcagii, art. barcagiii (desp. -gi-ii)
11. [DOOM 2] barcagiu s. m., art. barcagiul; pl. barcagii, art. barcagiii (-gi-ii)
12. [MDO] barcagiu
13. [IVO-III] barcagiu, -giii pl. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL