1. [DEX '09] BARBIȘON, barbișoane, s. n. Barbă (1) scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc2 (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.
2. [MDA2] barbișon sn [At: DELAVRANCEA, S. 123 / Pl: ~oane / E: fr barbichon] Barbișă.
3. [DEXI] barbișón s.n. Barbă (scurtă) lăsată să crească numai pe vîrful bărbiei; cioc, țăcălie, (înv.) barbișă. • pl. -oane. / <fr. barbichon.
4. [CADE] *BARBIȘON (pl. -oane) sn. Bărbuță ascuțită împrejurul bărbiei (🖼 305): gras, gros și rumen... cu un ~ negru și lung (DLVR.) [fr. barbichon].
5. [DEX '98] BARBIȘON, barbișoane, s. n. Barbă (scurtă) lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc2 (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.
6. [DLRLC] BARBIȘON, barhișoane, s. n. Bărbuță ascuțită, lăsată să crească numai în vîrful bărbiei; cioc, țăcălie. Conul lancu... s-a oprit la porți și a stat de vorbă cu oamenii... bătîndu-i pe umăr și mîngîindu-și barbișonul. PAS, Z. I 212. Căpitanul... se trăgea necontenit de barbișonul său negru și lung. DELAVRANCEA, S. 123.
7. [DLRM] BARBIȘON, barbișoane, s. n. Bărbuță ascuțită, lăsată să crească numai pe vîrful bărbiei; cioc. – Fr. barbichon.
8. [DN] BARBIȘON s.n. Bărbuță ascuțită; cioc. [< fr. barbichon].
9. [MDN '00] BARBIȘON s. n. bărbuță ascuțită; cioc. (< fr. barbichon)
10. [Șăineanu, ed. VI] barbișon n. stuf de barbă la bărbie.
11. [Scriban] *barbișón n., pl. oane (fr. barbichon, dim. d. barbiche). Barbă lăsată să crească numai la bărbie (țăcălie, cioc).
12. [DOOM 3] barbișon s. n., pl. barbișoane
13. [DOOM 2] barbișon s. n., pl. barbișoane
14. [DER] barbișon (barbișoane), s. n. – Cioc, țăcălie, barbișă. Fr. barbiche și (mai rar) barbichon. Forma barbișe s-a folosit de asemenea uneori, cît timp a fost la modă barbișonul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL