Definiție și ce înseamnă bălmăjire

1. [MDA2] bălmăjire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bălmăji] 1 Încurcare a mai multor lucruri Si: amestecare, bălmăjit1 (1). 2 Amețire a cuiva cu vorba Si: bălmăjit1 (2). 3 Zăpăcire a cuiva prin vrăji sau farmece Si: bălmăjit1 (3). 4 Vorbire fără rost Si: bălmăjit1 (4). 5 Bombănire Si: bălmăjit1 (5). 6 (Reg) Pierdere a energiei umane Si: bălmăjit1 (6).

2. [DEXI] bălmăjíre s.f. (pop.; fam.) Faptul de a bălmăji. • pl. -i. și balmujíre s.f. /v. bălmăji.

3. [DEX '09] BĂLMĂJI, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmoji, bolmoji vb. IV] – Din balmoș.

4. [DEX '09] BĂLMOJI vb. IV v. bălmăji.

5. [DEX '09] BOLMOJI vb. IV v. bălmăji.

6. [MDA2] balmuji v vz bălmăji

7. [MDA2] balmujire sf vz bălmăjire

8. [MDA2] bălmăgi v vz bălmăji

9. [MDA2] bălmăji [At: LB / V: (reg) balmuji, ~ăgi, ~ăși, ~moji, ~moși, ~muji, bolmoji, bolmoși / Pzi: ~jesc / E: balmoș + -i] 1 vt A încurca mai multe lucruri Si: a amesteca. 2 vt (D. oameni) A ameți pe cineva (cu vorba). 3 vt (Pex) A zăpăci prin vrăji sau farmece. 4 vt A vorbi încurcat, fără rost. 5 vt (Fam) A bombăni. 6 vt (Reg; d. oameni) A deveni moale (ca un balmoș). 7 vr A-și pierde energia.

10. [MDA2] bălmăși v vz bălmăji

11. [MDA2] bălmoji v vz bălmăji

12. [MDA2] bălmoși v vz bălmăji

13. [MDA2] bălmuji v vz bălmăji

14. [MDA2] bolmoji v vz bălmăji

15. [MDA2] bolmoși v vz bălmăji

16. [DEXI] balmují vb. IV. v. bălmăji.

17. [DEXI] balmujíre s.f. v. bălmăjire.

18. [DEXI] bălmăji vb. IV. tr. (pop.; fam.) 1 A amesteca, a încurca mai multe lucruri. 2 A ameți pe cineva cu vorba; a încurca, a zăpăci. 3 A spune ceva încurcat, îngăimat sau fără rost; a îngăima. • prez.ind. -esc. și balmují, bălmojí, bolmojí vb. IV. /balmoș + -i.

19. [DEXI] bălmojí vb. IV. v. bălmăji.

20. [DEXI] bolmoji vb. IV. v. bălmăji.

21. [CADE] †BĂLMĂJI (-ăjesc), ❍BĂLMĂȘI (-ășesc) Băn. vb. tr. Trans. = BĂLMUJI.

22. [CADE] BĂLMEJI..., BĂLMEJUI... = BĂLMUJI.

23. [CADE] BĂLMEȘI... BĂLMOJI... = BĂLMUJI...

24. [CADE] BĂLMOȘI... = BĂLMUJI...

25. [CADE] BĂLMUJI (-ujesc) vb. tr. A vorbi încurcat, a bodogăni; a trăncăni, a sporovoi, a spune la fleacuri, a vorbi vrute și nevrute: din ceaslov și psaltire, și acele bălmujite rău ca vai de ele, să treci la gramatică (CRG.) [balmuș].

26. [CADE] BOLMOJI – BĂLMUJI.

27. [DEX '98] BĂLMĂJI, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmoji, bolmoji vb. IV.] – Din balmoș.

28. [DLRLC] BĂLMĂJI, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri unele cu altele; a încurca. ♦ A ameți pe cineva (cu vorba); a zăpăci, a încurca. V. îmbrobodi. (Atestat în forma îmbolmăji) Du-te, omule, și fii mai cu inimă, nu te mai lăsa să te îmbolmăjească cu vorba. VLAHUȚĂ, O. A. 356. 2. A spune (ceva) încurcat, în neștire; a îngăima. V. îndruga. Ca să ne dea o dovadă de chemarea sa pentru viața schimnicească, bălmăji pe nas, popește, aproape trei sferturi de ceas, un deșănțat amestec de cintări bisericești și de cîntece de lume. M. I. CARAGIALE, C. 117. – Variante: bălmuji (CREANGĂ, A. 88), îmbolmăji vb. IV.

29. [DLRLC] BĂLMUJI vb. IV v. bălmăji.

30. [DLRLC] ÎMBOLMĂJI vb. IV v. bălmăji.

31. [DLRM] BĂLMĂJI, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri; a încurca. ♦ A zăpăci pe cineva cu vorba. 2. A vorbi ceva încurcat; a îngăima. [Var.: bălmoji, bolmoji vb. IV] – Din balmoș.

32. [DLRM] BĂLMOJI vb. IV. v. bălmăji.

33. [DLRM] BOLMOJI vb. IV. v. bălmăji.

34. [Scriban] bălmăjésc și bolmojésc v. tr. (d. balmeș). Amestec, încurc: a bolmoji lucrurile, lecția. Încurc, amestec, mistific: l-a bolmojit cu vorba. V. refl. Mă moleșesc, mă fleșcăĭesc. – Și bălmujesc, belmeșesc, îmbolmojesc și îmbolbojesc. În Dîmb. belmejez.

35. [Scriban] îmbolmojésc, V. bălmăjesc.

36. [DOOM 3] bălmăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjesc, 3 sg. bălmăjește, imperf. 1 bălmăjeam; conj. prez. 1 sg. să bălmăjesc, 3 să bălmăjească

37. [DOOM 2] bălmăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjesc, imperf. 3 sg. bălmăjea; conj. prez. 3 să bălmăjească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] tăbuieț [At: CIHAC II, 399 / V: (reg) ~bâi~, ~bineț sn, ~iață, ~băiață […]
1. [DEX '09] TĂBULTOC s. m. v. tăbâltoc. 2. [MDA2] tăbultoc [At: CIHAC II, 495 […]
1. [MDA2] tăbeică sf [At: PAMFILE, I. C. 285 / V: (reg) ~băi-, ~bâi~, ~bui~, […]
1. [DEX '09] TĂBÂLTOC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. (Reg.) 1. S. […]
1. [MDA2] tăbârcea sf [At: TDRG / V: (reg) ~lă / Pl: ~ele / E: […]
1. [DEX '09] TĂBÂRCI, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) […]
1. [DEX '09] TĂBÂRCI, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) […]
1. [DEX '09] TĂBÂRCI, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro