1. [DEX '09] BÂJBÂITURĂ, bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. [Pr.: -bâ-i-] – Bâjbâi + suf. -tură.
2. [MDA2] bâjbâitură sf [At: DUNĂREANU, CH. 120 / V: (înv) ~băi~, (reg) băjbăi~, băj~, boj~, bojbăi~[1] / Pl: ~ri / E: bâjbâi + -(i)tură] 1-2 Bâjbâială (1-2).
3. [DEXI] bîjbîitură s.f. (fam.) Bîjbîială. • sil. -bî-i-. pl. -uri. /bîjbîi + -tură.
4. [DLRLC] BÎJBÎITURĂ, bijbîituri, s. f. (Rar) Bîjbîială. Pe neașteptate răsunară din odăița alăturată cîteva șoapte. Pe urmă un zgomot de pași și o bîjbîitură. S-au sculat, îmi zisei eu bucuros, de-acum nu mai e mult pînă la ziuă. DUNĂREANU, CH. 120.
5. [DLRM] BÎJBÎITURĂ, bîjbîituri, s. f. (Rar) Bîjbîială. – Din bîjbîi + suf. -(i)tură.
6. [DOOM 3] bâjbâitură (reg.) (desp. -bâ-i-) s. f., g.-d. art. bâjbâiturii; pl. bâjbâituri
7. [DOOM 2] bâjbâitură (reg.) (-bâ-i-) s. f., g.-d. art. bâjbâiturii; pl. bâjbâituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL