1. [MDA2] bâhlitură sf [At: ANTIPA, P. 774 / Pl: ~ri / E: bâhli + -tură] 1 (Mol) Apă stagnantă, plină de gaze mefitice. 2 (Reg) Loc mocirlos pe care nu se fac case.
2. [DEXI] bîhlitură s.f. (reg.) 1 Apă stagnantă, plină de gaze mefitice. 2 Loc mocirlos pe care nu se fac case. • pl. -i. /bîhli + -tură.
3. [Scriban] bîhlitúră f., pl. ĭ. Apă bîhlită: în cocioace e bîhlitura.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL