1. [MDA2] bacala sf vz bacalea
2. [DEXI] bacalá s.f. v. bacalea.
3. [Șăineanu, ed. VI] bacalà m. pește, adus din Țara Nouă și de pe coastele Irlandei, de coloare cenușie pătat cu galben, din al cărui ficat se extrage uleiu (Gadus morrhua). [Gr. mod.] V. batog.
4. [Scriban] bacalá f. (ngr. bakalâs). Un mare pește marin (Canada, Irlanda ș.a.) din al căruĭ ficat se scoate „untura de pește” (gadus mórrhua). V. batog și morugă.
5. [MDA2] bacală sf [At: ȘEZ. II, 126 / Pl: ~le / E: nct] (Înv; Mol) 1 Belea de care nu mai poți scăpa. 2 (Îe) Cade (sau pici) ~ Cade necaz pe capul omului.
6. [MDA2] bacalea sf [At: ENC. AGR. / V: -la / Pl: ~ele / E: nct] (Iht; înv) Denumire comercială a peștelui Morna Gadus, care se pescuia în apele reci ale Atlanticului și se vindea sărat Si: bacaliar.
7. [DEXI] bacaleá s.f. (iht.) Pește oceanic de culoare cenușie, cu pete galbene, comercializat sărat (Gadus morrhua). pl. -ele. și bacalá s.f. /cf. ngr. βακαλεα.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL