Definiție și ce înseamnă aviditate

1. [DEX '09] AVIDITATE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Din fr. avidité, lat. aviditas, -atis.

2. [MDA2] aviditate sf [At: (a. 1848) URICARIUL X, 3/14 / Pl: ~tăți / E: fr avidité] 1 Dorință arzătoare, nemăsurată. 2 Pasiune. 3 Interes foarte puternic pentru ceva. 4 (Prt) Poftă necumpătată.

3. [CADE] *AVIDITATE sf. 1 Lăcomie ¶ 2 Fig. Rîvnă mare, nesațiu [fr.].

4. [DLRLC] AVIDITATE s. f. însușirea de a fi avid; străduință de a satisface un interes nobil. Citește cu aviditate. ◊ (Peiorativ) Lăcomie, poftă nemăsurată. Mănîncă cu aviditate.

5. [DLRM] AVIDITATE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Fr. avidité (lat. lit. aviditas, -atis).

6. [DN] AVIDITATE s.f. Dorință, pasiune nepotolită. ♦ (Peior.) Lăcomie, poftă nelimitată. [Cf. fr. avidité, it. avidità, lat aviditas].

7. [MDN '00] AVIDITATE s. f. 1. însușire de a fi avid; lăcomie, poftă nelimitată. 2. (chim.) proprietate a unor substanțe de a reacționa cu intensitate față de altele. (< fr. avidité, lat. aviditas)

8. [Șăineanu, ed. VI] aviditate f. dorință arzătoare și necumpătată, lăcomie.

9. [Scriban] *aviditáte f. (lat. avíditas, -átis). Lăcomie, poftă excesivă.

10. [DOOM 3] aviditate s. f., g.-d. art. avidității

11. [DOOM 2] aviditate s. f., g.-d. art. avidității

12. [DAS] AVIDITATE. Subst. Aviditate, cupiditate (livr.), lăcomie (fig.), lăcomire, foame (fig.), sete (fig.), nesaț, ahtiere, ahtiat (rar), jind, jinduială, jinduire, poftă, poftire, pofteală, dorință. Rapacitate (livr.), avariție, acaparare. Nesățios, hapsîn, acaparator. Adj. Avid, cupid (livr.), lacom, nesătul (fig.), nesățios, setos (fig.), însetat (fig.), însetoșat (înv. și reg.), ahtiat, hulpav, jinduit, jinduitor, pofticios, poftitor, poftăreț (reg.), doritor, rîvnitor. Rapace (livr.), hrăpăreț, apucător (fig.), hapsîn, acaparator. Vb. A fi avid, a fi lacom, a (se) lăcomi, a fi însetat după ceva, a înseta (fig.), a se ahtia, a jindui, a pofti, a dori, a rîvni, a-și linge buzele după ceva, a-i crăpa (a-i scăpăra, a-i arde) cuiva buza după ceva, a-i crăpa cuiva măseaua (măselele) în gură. Adv. Cu lăcomie, lacom, lăcomește (rar); cu nesaț, cu poftă, cu jind. V. bogăție, dorință, voracitate, zgîrcenie.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] DECOPERTA, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. […]
1. [DEX '09] DECOPERTARE, decopertări, s. f. Acțiunea de a decoperta. [Var.: descopertare s. f.] […]
1. [DEX '09] DECOPERTAT, -Ă, decopertați, -te, adj. 1. (Despre construcții) Care are acoperișul scos. […]
1. [DLRLC] DECOPIA, decopiez, vb. I. Tranz. (Învechit) A copia. Se vedea, pe păreți, portretul […]
1. [DLRLC] DECOPIA, decopiez, vb. I. Tranz. (Învechit) A copia. Se vedea, pe păreți, portretul […]
1. [DLRLC] DECOPIA, decopiez, vb. I. Tranz. (Învechit) A copia. Se vedea, pe păreți, portretul […]
1. [DEX '09] DECOR, decoruri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte care servesc la crearea […]
1. [DEX '09] DECORA, decorez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi o clădire, o cameră […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro