1. [DEX '09] DECOPERTARE, decopertări, s. f. Acțiunea de a decoperta. [Var.: descopertare s. f.] – V. decoperta.
2. [MDA2] decopertare sf [At: DEX2 / V: desc~ / Pl: ~tări / E: decoperta] 1 Desfacere a acoperișului unei construcții Si: decopertat1 (1), decopertă (1). 2 (Spc) Dezvelire a unui zăcământ (care se exploatează la suprafață) Si: decopertat1 (2), decopertă (2).
3. [DCR2] decopertare s. f. ♦ 1. (constr.) Desfacerea elementului acoperitor al unei construcții, spre a ajunge la structura de rezistență ◊ „Nu se analizează numai elementele care evidențiază avarii ci întreaga rezistență a imobilului. Pe de altă parte, trebuie cunoscută structura acestei case, ceea ce se poate afla în cazul blocurilor vechi – doar prin decopertare.” R.l. 20 IV 77 p. 1; v. și cămășuire. ♦ 2. (mine) Dezvelirea unui zăcământ care se exploatează la suprafață ◊ „Lucrările de decopertare au început în 1976, iar trei ani mai târziu a început încărcatul cărbunelui în basculante.” R.l. 1 XI 84 p. 5 (din descoperta; DEX-S)
4. [DEX '09] DECOPERTA, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descoperta vb. I] – Pref. de- + coperta.
5. [DEX '09] DESCOPERTA vb. I v. decoperta.
6. [MDA2] decoperta vt [At: DEX2 / V: desc~ / Pzi: ~tez / E: des- + coperta] 1 A desface acoperișul unei construcții. 2 (Spc) A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață).
7. [MDA2] descoperta v vz decoperta
8. [MDA2] descopertare sf vz decopertare
9. [DEX '98] DECOPERTA, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descoperta vb. I] – Des1- + coperta.
10. [DN] DESCOPERTA vb. I. tr. (Geol.) A supune operației de descopertare. [< fr. décoperter, cf. it. discopertare].
11. [DN] DESCOPERTARE s.f. (Geol.) Operație de îndepărtare a rocilor sterile care acoperă un zăcămînt. [< descoperta].
12. [MDN '00] DECOPERTA vb. tr. 1. a desface acoperișul unei construcții. 2. a dezveli un zăcământ (la suprafață), îndepărtând rocile sterile. ◊ a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare. (după it. discopertare)
13. [DCR2] decoperta vb. I (constr.) A desface un element acoperitor dintr-o construcție ◊ „În partea de bloc care va fi consolidată, se decopertează grinzile.” I.B. 8 IV 77 p. 2 (din des- + coperta; DEX-S)
14. [DOOM 3] decopertare s. f., g.-d. art. decopertării; pl. decopertări
15. [DOOM 2] *decopertare s. f., g.-d. art. decopertării; pl. decopertări
16. [DOOM 3] decoperta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decopertez, 3 decopertează; conj. prez. 1 sg. să decopertez, 3 să decoperteze
17. [DOOM 2] *decoperta (a ~) vb., ind. prez. 3 decopertează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL