1. [DEX '09] AUTOFRÂNARE, autofrânări, s. f. Împiedicare a mișcării în sens invers celui normal, a anumitor elemente ale unui mecanism, folosind frecarea dintre suprafețele care vin în contact. [Pr.: a-u-] – Auto1- + frânare.
2. [MDA2] autofrânare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~nări / E: autofrâna] împiedicare a mișcării unui mecanism din cauza frecării suprafețelor de contact Si: (rar) autofrânat1.
3. [DEX '98] AUTOFRÂNARE, autofrânări, s. f. Împiedicare a mișcării unui mecanism din cauza frecării cu suprafețele de contact. [Pr.: a-u-] – Auto1- + frânare.
4. [DN] AUTOFRÂNARE s.f. Împiedicare a mișcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, folosind frecarea dintre suprafețele care vin în contact. [< auto1- + frînare, după fr. autofreinage].
5. [MDN '00] AUTOFRÂNARE s. f. împiedicare a mișcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, prin frecarea dintre suprafețele care vin în contact. (după fr. autofreinage)
6. [DOOM 3] autofrânare (desp. a-u-to-frâ-) s. f., g.-d. art. autofrânării; pl. autofrânări
7. [DOOM 2] autofrânare (a-u-to-frâ-) s. f., g.-d. art. autofrânării; pl. autofrânări
8. [DOOM] autofrînare s. f. (sil. a-u-, -frî-) → frînare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL