1. [DEX '09] SUBALTERNARE, subalternări, s. f. (Log.) Raport între judecățile universale și judecățile particulare de aceeași calitate, caracterizat prin faptul că din adevărul judecății universale decurge cu necesitate adevărul judecății particulare, iar din falsitatea judecății particulare rezultă cu necesitate falsitatea judecății universale. – Sub1- + alternare.
2. [MDA2] subalternare sf [At: MAIORESCU, L. 58 / Pl: ~nări / E: sub1- + alternare] 1 (Log) Raport între judecățile universale și cele particulare de aceeași calitate, caracterizat prin aceea că din adevărul judecății universale decurge cu necesitate adevărul judecății particulare corespondente, iar din falsitatea judecății particulare rezultă cu necesitate falsitatea judecății universale corespondente. 2 (Nob) Raport între superior și inferior Si: (îvr) subalternitate.
3. [DLRLC] SUBALTERNARE, subalternări, s. f. (Logică) Raportul după care, din punerea judecății universale rezultă punerea judecății particulare corespondente și din înlăturarea judecății particulare rezultă înlăturarea judecății universale corespondente.
4. [DN] SUBALTERNARE s.f. (Log.) Raport după care din adevărul judecății universale reiese adevărul judecății particulare corespondente, iar din înlăturarea judecății particulare rezultă înlăturarea judecății universale corespondente. [< sub- + alternare].
5. [MDN '00] SUBALTERNARE s. f. (log.) raport după care din adevărul judecății universale reiese adevărul judecății particulare corespondente, iar din înlăturarea judecății particulare rezultă înlăturarea judecății universale corespondente. (după germ. Subalternation)
6. [DOOM 3] subalternare (desp. su-bal-/sub-al-) s. f., g.-d. art. subalternării; pl. subalternări
7. [DOOM 2] !subalternare (su-bal-/sub-al-) s. f., g.-d. art. subalternării; pl. subalternări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL