1. [DEX '09] ASURZIRE s. f. Acțiunea de a asurzi și rezultatul ei. – V. asurzi.
2. [MDA2] asurzire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: asurzi] 1 Pierdere a auzului Si: (rar) asurzit1 (1). asurzitură (1). 2 Provocare a pierderii auzului cuiva Si: (rar) asurzit1 (2), asurzitură (2). 3 Provocare a incapacității cuiva de a înțelege ceva Si: (rar) asurzit1 (3), asurzitură (3). 4 Zăpăcire. 5 Surzenie.
3. [CADE] ASURZIRE sf. 1 Faptul de a asurzit ¶ 2 ‡Surzime: se desfăcu ~a lui și se deslegă boala limbiei lui (COR.).
4. [DLRLC] ASURZIRE S. f. Acțiunea de a asurzi. 1. Pierdere (totală sau parțială) a auzului; imposibilitate (trecătoare) de a auzi distinct, din cauza unui zgomot puternic. 2. Suprimare a sonorității unei consoane (ca consecință a faptului că pronunțarea se face fără participarea coardelor vocale). Pronunțarea «supteran» a cuvîntului «subteran» se explică prin asurzirea consoanei «b».
5. [DLRM] ASURZIRE s. f. Acțiunea de a asurzi.
6. [DEX '09] ASURZI, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire.
7. [MDA2] asurzi [At: DOSOFTEI, V. S. 126/2 / Pzi: ~zesc, (îvr) asurd / E: ml* assurdire] 1 vi A-și pierde auzul. 2 vt A face pe cineva să-și piardă auzul. 3 A face pe cineva să nu mai audă, să nu poată înțelege ceva. 4 A zăpăci.
8. [CADE] ASURZI (-zesc) I. vb. intr. 1 A pierde auzul: a asurzit în urma operațiunii pe care i-a făcut-o ¶ 2 Pr. ext. A fi ca un surd, a se buimăci, a se zăpăci din cauza unui sgomot prea mare: cînd oiu chiui eu, ai să asurzești (CRG.) II. vb. tr. 1 A face să-și piardă auzul ¶ 2 pr. ext. A buimăci, a zăpăci pe cineva din cauza unui sgomot prea mare: te asurzeau strigătele și sgomotele ce făcea mulțimea (ISP.). III. ‡vb. refl. A pierde auzul: și-ți voiu lega limba și te vei ~ (BIBL.) [SURZI].
9. [DEX '98] ASURZI, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Din lat. *assurdire.
10. [DLRLC] ASURZI, asurzesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde auzul, a deveni surd. Măi Michiduță, cînd oi chiui eu, ai să asurzești. CREANGĂ, P. 154. ♦ Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă auzul, a-i lua auzul; (prin exagerare, subiectul fiind un zgomot mare sau sursa zgomotului) a face să nu mai înțeleagă (ca și cum ar fi surd), a buimăci, a ameți. Nu voia să asculte nici la păsărelele ce ciripeau de [te] asurzea. ISPIRESCU, L. 58. Nu te lasă inima să taci; asurzești lumea. CREANGĂ, A. 71. Să ne ferim de întîlnirea lui, dacă nu vrem să ne asurzească. NEGRUZZI, S. I 238. ◊ Fig. Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzește melancolic A lor suflet îmbătat. EMINESCU, O. 1 67. ◊ (Pleonastic) Toată strada e-n picioare, Asurzită de urechi. D. BOTEZ, F. S. 58. De urechi m-au asurzit. TEODORESCU, P. P. 381. ◊ Refl. pas. (Rar) Ți se asurzeau urechile de răcnetele surugiilor. PAS, L. I 144.
11. [DLRM] ASURZI, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face să nu mai înțeleagă; a buimăci, a ameți. – Lat. *assurdire.
12. [Șăineanu, ed. VI] asurzì v. 1. a pierde auzul, a deveni surd; 2. a face surd: m’asurzește cu vorbele lui. [V. surzi].
13. [Scriban] asurzésc și surzésc v. intr. (lat. surdéscere, it. assordire, fr. assourdir). Devin surd: am asurzit de atîta zgomot. V. tr. Fac surd: m’aĭ asurzit cu atîtea țipete.
14. [DOOM 3] asurzire s. f., g.-d. art. asurzirii
15. [DOOM 2] asurzire s. f., g.-d. art. asurzirii
16. [DOOM 3] asurzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzesc, 3 sg. asurzește, imperf. 1 asurzeam; conj. prez. 1 sg. să asurzesc, 3 să asurzească
17. [DOOM 2] asurzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzesc, imperf. 3 sg. asurzea; conj. prez. 3 să asurzească
18. [IVO-III] asurzesc, -zească 3 conj.
19. [DER] asurzi (-zesc, -it), vb. – 1. A deveni surd. – 2. A-i lua cuiva auzul. – Mr. asurdzăscu. Lat. *assŭrdῑre, de la obsurdesco (Pușcariu 157; REW 6024; DAR); cf. it. assordire, fr. assourdir. Cf. surd. – Der. asurzitor, adj. (care asurzește).
20. [DTL] ASURZIRE s. f. (< asurzi, cf. lat. *assurdire): v. afonizare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL