1. [DEX '09] ASUMARE, asumări, s. f. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei. – V. asuma.
2. [MDA2] asumare sf [At: DA ms / Pl: ~mări / E: asuma] 1 Luare asupra sa Si: (rar) asumat1 (1). 2 Angajare la ceva Si: (rar) asumat1 (2). 3 Arogare a unui drept Si: (rar) asumat1 (3).
3. [DN] ASUMARE s.f. Acțiunea de a-și asuma și rezultatul ei; răspundere. [< asuma].
4. [DEX '09] ASUMA, asum, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere.
5. [MDA2] asuma vt [At: HASDEU, I. C. 57 / Pzi: asum, (îvr) ~mez / E: fr assumer, lat assumare] 1 A lua asupra sa. 2 A se angaja să îndeplinească ceva. 3 (Înv) A-și lua pentru sine ceva Si: a-și aroga. 4 (Flz) A presupune.
6. [CADE] *ASUMA (-um) vb. tr. A lua asupră-și: nu vreau să-mi asum singur responsabilitatea (BR.-VN.) [fr.].
7. [DEX '98] ASUMA, asum, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumare.
8. [DLRLC] ASUMA, asum, vb. I. Tranz. (Construit cu dativul) A lua (ceva) asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma un drept. ▭ Comuniștii și-au asumat măreața sarcină istorică de a conduce lupta popoarelor împotriva cercurilor imperialiste, care merg contra dorinței sfinte a popoarelor de a menține pacea. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 47.
9. [DLRM] ASUMA, asum, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Fr. assumer (lat. lit. assumere).
10. [DN] ASUMA vb. I. tr. 1. A-și lua (ceva) asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unui lucru. 2. A accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele care rezultă din ea. [P.i. asum, 3,6 -mă. / < fr. assumer].
11. [MDN '00] ASUMA vb. I. tr., refl. a(-și) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări. II. tr. a accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele ce rezultă din ea. (< fr. assumer, lat. assumere)
12. [Șăineanu, ed. VI] asumà v. a lua asupră-și: a asuma răspunderea faptului.
13. [Scriban] *asúm, a -á v. tr. (fr. assumer, d. lat. assúmere. V. consum). Ĭaŭ asupra mea, mă însărcinez cu: îmĭ asum răspunderea faptuluĭ.
14. [DOOM 3] asumare s. f., g.-d. art. asumării
15. [DOOM 2] *asumare s. f., g.-d. art. asumării
16. [DOOM 3] !asuma (a-și ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. îmi asum, 3 își asumă; conj. prez. 1 sg. să îmi/să-mi asum, 3 să își/să-și asume; imper. 2 sg. afirm. asumă-ți; ger. asumându-mi
17. [DOOM 2] asuma (a ~) vb., ind. prez. 3 asumă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL