1. [DEX '09] ASTERIE, asterii, s. f. (Zool.) Stea-de-mare. – Din fr. astérie.
2. [MDA2] asterie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr astérie] (Zlg) Stea-de-mare.
3. [CADE] *ASTERIE sf. 🐙 Gen de echinoderme care trăesc prin toate mările Europei, afară de Mediterană; se nutresc cu moluște și sînt vrăjmașii cei mai primejdioși ai stridiilor; se mai numesc și „stele de mare” (🖼 252) [fr.].
4. [DLRLC] ASTERIE s. f. (Zool.) Stea-de-mare. – Pronunțat: -ri-e.
5. [DLRM] ASTERIE s. f. (Zool.) Stea-de-mare. – Fr. astérie.
6. [DN] ASTERIE s.f. (Zool.) Specie de echinoderm în formă de stea; stea-de-mare. [Gen. -iei. / < fr. astérie].
7. [MDN '00] ASTERIE s. f. echinoderm cu corpul în formă de stea; stea-de-mare. (< fr. astérie)
8. [Scriban] *astérie f. (vgr. astería). Zool. Un echinoderm numit de popor stea de mare.
9. [DOOM 3] asterie (desp. -ri-e) s. f., art. asteria (desp. -ri-a), g.-d. art. asteriei; pl. asterii, art. asteriile (desp. -ri-i-)
10. [DOOM 2] asterie (-ri-e) s. f., art. asteria (-ri-a), g.-d. art. asteriei; pl. asterii, art. asteriile (-ri-i-)
11. [Mitologic] Asteria, fiica titanului Cocus și a Phoebei și soră cu Leto. S-a căsătorit cu Perses și a avut, la rîndu-i, o fiică, Hecate. Ca să scape de urmărirea lui Zeus, care se îndrăgostise de ea, Asteria, luînd înfățișarea unei prepelițe, s-a aruncat în mare. A fost metamorfozată într-o insulă, numită inițial Ortygia și devenită ulterior insula Delos, singurul colț de uscat din lume care i-a oferit ospitalitate Letonei atunci cînd trebuia să-i nască pe Apollo și pe Artemis (v. și Apollo).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL