1. [DEX '09] ASCEZĂ s. f. 1. Efortul unor călugări creștini, musulmani, budiști etc. de a atinge adevărata desăvârșire (morală), având ca mijloc ajutător pocăința și mortificarea. 2. P. ext. Mod de viață care exclude excesul sau compromisul. – Din fr. ascèse.
2. [MDA2] asceză sf [At: DEX2 / Pl: ~ze / E: fr ascèse] 1-3 Ascetism (1-3). 4 (Pex) Ansamblu de exerciții fizice și spirituale (considerate purificatoare) practicate de unii călugări.
3. [DEX '98] ASCEZĂ s. f. Ascetism; p. ext. ansamblu de exerciții fizice și spirituale (considerate purificatoare) practicate de unii călugări. – Din fr. ascèse.
4. [DN] ASCEZĂ s.f. Stare de spirit a asceților; aspirație către cele mai înalte virtuți; viață austeră impusă benevol. [< fr. ascèse].
5. [MDN '00] ASCEZĂ s. f. 1. aplicare în practică a virtuților prin exercițiu de voință, privațiuni etc.; viață austeră și retrasă. 2. ascetism (1). (< fr. ascèse)
6. [DOOM 3] asceză s. f., g.-d. art. ascezei
7. [DOOM 2] asceză s. f., g.-d. art. ascezei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL