1. [DEX '09] ASCETIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique.
2. [MDA2] ascetic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ascétique] 1 a De ascet (1) Si: (Înv) pustnicesc, schimnicesc. 2 a Care aparține ascentismului (1). 3 a Ca un ascet (1) Si: (înv) pustnicesc, schimnicesc. 4 sf Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini.
3. [CADE] *ASCETIC adj. De ascet: viața ~ă ce petrecea ca călugăr i-au ruinat sănătatea (I.-GH.) [fr.].
4. [DEX '98] ASCETIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini. – Din fr. ascétique.
5. [DLRLC] ASCETIC, -Ă, ascetici, -e, adj. De ascet. Viață ascetică.
6. [DLRM] ASCETIC, -Ă, ascetici, -e, adj. De ascet. – Fr. ascétique (< gr.).
7. [DN] ASCETIC, -Ă adj. De ascet. [Cf. fr. ascétique, it. ascetico, lat. bis. asceticus].
8. [MDN '00] ASCETIC, -Ă I. adj. de ascet. II. s. f. ramură a teologiei care studiază viața și operele marilor asceți creștini. (< fr. ascétique)
9. [Șăineanu, ed. VI] ascetic a. privitor la vieața penitentă și pioasă.
10. [Scriban] *ascétic, -ă adj. (vgr. asketikós). De ascel.
11. [DOOM 3] ascetic adj. m., pl. ascetici; f. ascetică, pl. ascetice
12. [DOOM 2] ascetic adj. m., pl. ascetici; f. ascetică, pl. ascetice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL