1. [DEX '09] ARMÂN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.
2. [DEX '09] AROMÂN, -Ă, aromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor (1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor [Var.: armân, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.
3. [DEX '09] AROMÂNCĂ, aromânce, s. f. Femeie care face parte din populația de limbă română ce trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). – Aromân + suf. -că.
4. [MDA2] arămân, ~ă smf, a vz aromân
5. [MDA2] armân, ~ă smf, a vz aromân
6. [MDA2] armâncă sf vz aromâncă
7. [MDA2] aromân, ~ă [At: DA ms / V: arăm~, armân, arum~ / Pl: ~i, ~e / E: armân ml romanus și modificat după român] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din grupul meridional al poporului român răspândit în Peninsula Balcanică (mai ales în Epir și Macedonia) Si: (dep) cuțovlah, rămăn, romăn, rumăn, țințar Vz aromâncă. 3 smp Ramură a poporului român care trăiește în Epir și în Macedonia. 4 a Care aparține aromânilor (3) Si: aromânesc (1). 5 a Care provine de la aromâni (3) Si: aromânesc (2). 6 a Specific aromânilor Si: aromânesc (3). 7 a Referitor la aromâni Si: aromânesc (4). 8 sf Idiomul aromânilor (3). 9 sn Cuvânt sau construcție lingvistică din aromână (8) Si: aromânesc (5).
8. [MDA2] aromâncă sf [At: DA ms / V: arm~ / Pl: ~nce / E: aromân + -că] Femeie aromână (1).
9. [MDA2] arumân, ~ă smf, a vz aromân
10. [CADE] AR(O)MÎN I. sm., AR(O)MÎNCĂ (pl. -înce) sf. 🌍 Român de la sudul Dunării, locuind în Epir, Tesalia, Macedonia, etc., Macedo-romîn, Cuțovlah, Țînțar (🖼 223, 224). II. AR(O)MÎN, AR(O)MÎNESC adj. Al Aromînilor, în felul, după obiceiul acestora.
11. [DEX '98] AROMÂN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor(1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor. [Var.: armân, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.
12. [DLRLC] AROMÎN1, -Ă, aromîni, -e, adj. Care aparține aromînilor, privitor la aromîni. Dialectul aromîn. Ansamblul aromîn de cîntece și jocuri.
13. [DLRLC] AROMÎN2, -Ă, aromîni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de limbă romînă care trăiește în Peninsula Balcanică, mai ales în Epir și Macedonia.
14. [DLRLC] AROMÎNCĂ, aromînce, s. f. Aromînă2.
15. [DLRM] ARMÎN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromîn.
16. [DLRM] AROMÎN, -Ă, aromîni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă romînă care trăiește în Peninsula Balcanică (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromînilor, privitor la aromîni. ♦ (Substantivat, f.) Dialectul aromîn. [Var.: armîn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armîn (<lat. romanus).
17. [DLRM] AROMÎNCĂ, aromînce, s. f. Aromînă (1). – Din aromîn + suf. -că.
18. [Scriban] armân, armânésc. Forme macedo-româneștĭ îld. Român, românesc. V. aromîn.
19. [Scriban] aromân, aromânésc. Forme literare contaminate din Armân și Român. Aceste forme-s formate greșit de literațiĭ neștiutorĭ. După cum Istrienilor nu le zicem Rumerĭ, nicĭ Francejilor Français, cum se numesc eĭ în limba lor, tot așa e greșit a zice Aromân îld. Român Macedonean saŭ Macedoromân.
20. [DOOM 3] aromână (idiom) s. f., g.-d. art. aromânei
21. [DOOM 2] aromână (idiom) s. f., g.-d. art. aromânei
22. [DOOM 3] aromân adj. m., s. m., pl. aromâni; adj. f. aromână, pl. aromâne
23. [DOOM 3] aromâncă (persoană) s. f., g.-d. art. aromâncei; pl. aromânce
24. [DOOM 2] aromân adj. m., s. m., pl. aromâni; adj. f. aromână, pl. aromâne
25. [DOOM 2] aromâncă s. f., g.-d. art. aromâncei; pl. aromânce
26. [MDO] aromîn
27. [IVO-III] Aromân sb. m., -că sb. f.
28. [DTL] AROMÂN, -Ă adj. și s. m. (< armân modificat după român): 1. termen folosit în sintagmele dialect aromân și idiom aromân (v. dialect și idiom). 2. persoană care face parte din populația care vorbește dialectul a. în Epir și Macedonia (Peninsula Balcanică). I se mai zice și macedoromân (v.). Se consideră că a. sunt o parte din urmașii direcți ai străromânilor, rupți din trupul poporului român ca o consecință a migrației popoarelor sud-slave în Peninsula Balcanică. Cea mai mare parte dintre ei sunt bilingvi și trăiesc în Grecia și Albania (e vorba de 200 de mii în Albania și de 300 de mii în Grecia); ceilalți sunt așezați în Iugoslavia și în Bulgaria.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL