1. [MDA2] armurariță sf [At: (a. 1788) Mss, ap. HEM, 1713 / V: -răriță / Pl: ~țe / E: armurare2 + -iță] 1-2 Armurare1 (1, 3). 3 (Pop; îlv) A-I tăia de ~ A opera o vită de armurare1 (1).
2. [CADE] ARMURARIȚĂ sf. 🐕 = ARMURAR 1.
3. [MDA2] armurăriță sf vz armurariță
4. [Scriban] armurár n. (d. arm, armurĭ). Dalac (pústula maligna). S. m. Un fel de scaĭ (cárdus marianus) întrebuințat de popor contra boaleĭ cu acelașĭ nume. – Boala se maĭ numește și armurare (f.) și armurăriță (f.), pl. e.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL