Definiție și ce înseamnă arhegon

1. [DEX '09] ARHEGON, arhegoane, s. n. (Bot.) Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme. – Din fr. archégone.

2. [MDA2] arhegon sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: fr archégone] Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme.

3. [DN] ARHEGON s.n. Organ de reproducere la mușchi, ferigi și gimnosperme de forma unei butelii, în care se formează gameții femeli. [< fr. archégone, cf. gr. arkhe – principiu, gone – generație].

4. [MDN '00] ARHEGON s. n. organ de reproducere femel la alge, mușchi, ferigi și gimnosperme, care conține oosfera. (< fr. archégone, gr. arkhegonos)

5. [DOOM 3] arhegon s. n., pl. arhegoane

6. [DOOM 2] !arhegon s. n., pl. arhegoane

7. [DETS] ARHE- (ARCHE-) „început, origine; arhaic, primitiv”. ◊ gr. arkhe „origine, început” > fr. arché-, it. arche-, germ. id., engl. id. > rom. arhe- și arche-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., origine a vieții pe pămînt; sin. arheogeneză; ~cultură (v. -cultură), s. f., 1. Cultură arhaică a unei societăți istorice. 2. Sinteză globală a arhetipurilor sau modelelor primare ale culturii din perioada antropogenezei pînă în perioada diferitelor etnogeneze; ~gon (v. -gon1), s. n., organ de reproducere în formă de butelie, în care se formează gameții femeli, caracteristic pentru ferigi, mușchi și gimnosperme; ~gonie (v. -gonie), s. f., abiogeneză*; ~goniofor (v. gonio-, v. -for), s. n., suport al arhegoanelor, la plantele hepatice; ~spor (v. -spor), s. m., celulă din care, prin diviziune, se formează atît celulele-mamă sporifere din capsula mușchilor sau din sporangele ferigilor, cît și celulele-mamă din sacul embrionar al plantelor superioare; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Concept platonician care desemnează ideile ca model etern al lucrurilor. 2. Fiecare din simbolurile ancestrale universale care apar, potrivit terminologiei psihanalizei, în visuri sau în mitologii. 3. Specie primordială în evoluția filogenetică.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CĂTĂNUȚĂ, cătănuțe, s. f. (Reg.) Cătăniță. – Cătană + suf. -uță. 2. […]
[Șăineanu, ed. VI] cătărabă f. V. carabă. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [MDA2] cătărambă2 sf [At: HEM, 2267 / Pl: ~be / E: nct] 1 Babă. […]
1. [MDA2] cătărigi sfp [At: LB / V: catar~ / E: srb cotrig] (Acl; Trs) […]
1. [MDA2] cătărigie sf [At: CANTEMIR, ap. DDRF / P: ~gi-e / V: catar~ / […]
1. [DEX '09] CĂTĂRĂMUȚĂ, cătărămuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui cataramă. – Cataramă + […]
1. [DEX '09] CĂTĂTURĂ s. f. v. căutătură. 2. [MDA2] cătătură sf vz căutătură 3. […]
1. [CADE] CĂTĂȚIME sf. Cantitate, mulțime: o ~ nemăsurată de grîu BĂLC. [cît + mulțime, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro