1. [DEX '09] CĂTĂTURĂ s. f. v. căutătură.
2. [MDA2] cătătură sf vz căutătură
3. [CADE] CĂTĂTURĂ 👉 CĂUTĂTURĂ.
4. [DEX '09] CĂUTĂTURĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. [Pr.: că-u-. – Var.: (pop.) cătătură s. f.] – Căuta + suf. -ătură.
5. [MDA2] căutătură sf [At: M. COSTIN, ap. GCR. 198/21 / V: căt~, cot~ / P: că-u~ / Pl: ~ri / E: căuta + -tură] 1-52 Căutare (1-52). 53 (Ccr) Privire. 54 (Ccr) Expresie a feței. 55-56 Mină (care trădează starea sănătății). 57 Uitătură. 58 (Îs) Într-o ~ Într-o clipă. 59 (Îs) A trece cu ~ra A trece cu vederea.
6. [CADE] CĂUTĂTURĂ (pl. -turi) sf. Privire, ochire: i s’a părut că vede în ochii ușierului o ~ suspectă de hoț care pîndește (VLAH.); mai aruncăm... o ~ jalnică spre munții Neamțului (CRG.) [căuta].
7. [DLRLC] CĂUTĂTURĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, privire, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. Nimeni nu era acolo ca să-i vadă căutătura cercetătoare. DUMITRIU, V. L. 113. Avea... o căutătură aspră și scrutătoare. SLAVICI, O. II 8. Aruncîndu-mi căutături foarte dîrze... mă interpelează foarte de sus. CARAGIALE, O. VII 296. Oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbălat, puțină tină din colbul, adunat pe opsasul încălțării. CREANGĂ, A. 35. Nu-nțelegi tu, din a ei căutătură, Că deprindere, grimasă este zîmbetul pe gură? EMINESCU, O. I 160. ◊ Expr. A arunca o căutătură v. arunca. – Pronunțat: că-u- (și, regional, cău-tă-). – Variantă: cătătură (CREANGĂ, P. 30) s. f.
8. [DLRM] CĂUTĂTURĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. [Var.: (pop.) cătătură s. f.] – Din căuta + suf. -(ă)tură.
9. [Șăineanu, ed. VI] căutătură f. rezultatul căutării, privire: aruncă o căutătură.
10. [Scriban] căutătúră f., pl. ĭ. Rezultatu căutăriĭ. Uĭtătură, privire: avea o căutătură de hoț.
11. [DOOM 3] căutătură (desp. că-u-) s. f., g.-d. art. căutăturii; pl. căutături
12. [DOOM 2] căutătură (că-u-) s. f., g.-d. art. căutăturii; pl. căutături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL