1. [DEX '09] ARGĂSITOR, -OARE, argăsitori, -oare, adj., s. m. și f. (Muncitor) care argăsește. – Argăsi + suf. -tor.
2. [MDA2] argăsitor, ~oare [At: LB / V: (îrg) -ghisitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: argăsi + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care argăsește (1).
3. [CADE] ARGĂSITOR sm. 🔧 Cel ce argăsește pieile, tăbăcar.
4. [DLRLC] ARGĂSITOR, -OARE, argăsitori, -oare, adj. Care argăscște. (Fig.) Cîte-un chip ieșea deodată pentru-o clipă în lumină, Cînd de om trăit pe mare sub un vînt argăsitor, Cînd de tînăr cu păr galben. MACEDONSKI, O. I 77.
5. [DLRM] ARGĂSITOR, -OARE, argăsitori, -oare, adj. Care argăsește. – Din argăsi + suf. -(i)tor.
6. [Șăineanu, ed. VI] argăsitor m. tăbăcar.
7. [Scriban] argăsitór m. Care argăsește, tabac, tăbăcar.
8. [MDA2] arghisitoriu, ~ie smf, a vz argăsitor
9. [DOOM 3] argăsitor adj. m., s. m., pl. argăsitori; adj. f., s. f. sg. și pl. argăsitoare
10. [DOOM 2] !argăsitor adj. m., s. m., pl. argăsitori; adj. f., s. f. sg. și pl. argăsitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL