1. [DEX '09] ARGĂSI, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pieile și blănurile cu un amestec de substanțe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile; a cruși, a încruși, a tăbăci. – Din ngr. árgasa (aor. lui argázo).
2. [MDA2] argăsi [At: (sec XVIII), ap. HEM 1569 / V: (îrg) -ghisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ἀργάξω (aor) ἄργασα] 1 vt A tăbăci. 2 vt (Fig; înv) A se farda. 3 vr (Rar) A se supăra.
3. [CADE] ARGĂSI (-ăsesc) vb. tr. 🔧 A pune pieile în apă amestecată cu coajă de stejar, castan, etc. pentru a le face impermeabile și mai trainice [ngr. άργάσα < άργάξω] .
4. [DEX '98] ARGĂSI, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pieile și blănurile cu un amestec de substanțe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile; a cruși, a încruși, a tăbăci. – Din ngr. árgasa (aor. al lui argázo).
5. [DLRLC] ARGĂSI, argăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A prelucra pielea animalelor prin înmuiere în soluții speciale, cu scopul de a o face trainică, suplă și impermeabilă; a tăbăci. Începea stăpînirea tabacilor, care își argăseau pieile în Dîmbovița și le uscau pe maluri. PAS, L. 1 70. 2. Refl. Fig. (Neobișnuit) A se certa cu cineva; a se necăji. La grajd, Ion Gloabă își ștersese opincile cu o mînă de paie și se argăsea acum cu argații, care îl luau peste picior că e oaspe la domnul Aristică. PAS, L. I 24.
6. [DLRM] ARGĂSI, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea animalelor în soluții speciale pentru a o face trainică, suplă și impermeabilă; a tăbăci. – Ngr. argazo (aor. argasa).
7. [Șăineanu, ed. VI] argăsì v. a tăbăci. [Gr. mod. ARGÀZO].
8. [MDA2] arghisi vtr vz argăsi
9. [CADE] ARGHESI..., ❍ARGHISI... = ARGĂSI...
10. [Scriban] argăsésc v. tr. (ngr. argázo, aor. árgasa, lucrez, curăț). Tăbăcesc.
11. [DOOM 3] argăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argăsesc, 3 sg. argăsește, imperf. 1 argăseam; conj. prez. 1 sg. să argăsesc, 3 să argăsească
12. [DOOM 2] argăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argăsesc, imperf. 3 sg. argăsea; conj. prez. 3 să argăsească
13. [IVO-III] argăsesc, -sească 3 conj.
14. [DER] argăsi (argăsesc, argăsit), vb. – A prelucra pieile și blănurile, a tăbăci. – Mr. argăses, argăsire. Ngr. ἀργάζω, aorist ἄργασα (DAR), cf. bg. argasvam. – Der. argăsar, s. m. (argăsitor); argăsărie, s. f. (acțiunea de a argăsi); argăsăriță, s. f. (argăsitoare); argăseală, s. f. (substanță de argăsit); argăsitor, adj. (care argăsește).
15. [DLRLV] ARGHISI vb. (Ban.) A tăbăci. Argisĕsk. AC, 328. Etimologie: ngr. árgasa (aor. al lui argázo). Vezi și argăsit, arghiseală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL