1. [MDA2] ardeiere sf [At: DA / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: ardeia + -ere] 1 Condimentare cu ardei (2) iute, cu boia etc. 2 (Pex) Piperare.
2. [DEX '09] ARDEIA, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A condimenta o mâncare cu ardei iute (sau cu piper, boia etc.). 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A se irita, a se supăra. – Din ardei.
3. [MDA2] ardeia [At: POLIZU / P: ~de-ia / Pzi: ~iez / E: ardei] 1 vt A condimenta o mâncare cu ardei (2) iute sau cu boia. 2 vt (Pex) A pipera. 3 vi (Înv) A pișcă la limbă. 4 vr (Fam; fig; d. oameni) A se irita (lesne).
4. [MDA2] ardeiare sf vz ardeiere
5. [CADE] ARDEIA (-eiez) I. vb. tr. 🍽 A pune ardeiu în ceva: nu mai ardeia friptura. II. vb. refl. Fig. A se iuți, a se mînia (POL.).
6. [DEX '98] ARDEIA, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A condimenta o mâncare cu ardei iute (sau cu piper, boia etc.). 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A se irita, a se supăra. [Pr.: -de-ia] – Din ardei.
7. [DLRLC] ARDEIA, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A da unei mîncări gust de ardei; a presăra cu ardei; a iuți. 2. Refl. Fig. (Despre oameni, familiar) A se irita, a se mînia, a se supăra.
8. [DLRM] ARDEIA, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A da unei mîncări gust de ardei; a iuți. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se irita, a se supăra. – Din ardei.
9. [DOOM 3] ardeia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ardeiez, 3 ardeiază, 1 pl. ardeiem; conj. prez. 1 sg. să ardeiez, 3 să ardeieze; ger. ardeind
10. [DOOM 2] ardeia (a ~) vb., ind. prez. 3 ardeiază, 1 pl. ardeiem; conj. prez. 3 să ardeieze; ger. ardeind
11. [MDO] ardeia (ind. prez. 3 sg. și pl. ardeiază, 1 pl. ardeiem, ger. ardeind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL