1. [MDA2] aralâc sn [At: POLIZU, ap. HEM / Pl: ~uri / E: tc aralk] (Îrg) 1 Loc. 2 Luminiș. 3 Ocazie. 4 Ajutor. 5 (Îe) A face cuiva ~ A ajuta.
2. [Scriban] aralîc n., pl. urĭ (turc. aralyk, interval, mic coridor). Cov. Limpeziș, luminiș, poĭană în baltă.
3. [DER] aralîc (-curi), s. n. – Spațiu, interval. Tc. aralik de la ara „între” (Lokotsch 88). Sec. XVIII, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL