1. [DEX '09] APUCĂTURĂ, apucături, s. f. 1. Prindere cu mâna. Smuls dintr-o singură apucătură. 2. Fig. Deprindere, comportare (urâtă) a cuiva. – Apuca + suf. -ătură.
2. [MDA2] apucătură sf [At: MUSTE, ap. LET. III, 26/2 / Pl: ~ri / E: apuca + -(ă)tură] 1 Prindere cu mâna. 2 (Înv) Însușire a unui lucru care nu-i aparține. 3 (Înv) Răpire. 4 (Înv) Jaf. 5 (Trs; rar) Avere. 6 (Trs; șîs) Om cu ~ Om bogat. 7 (Pop) Îndemânare. 8 (Pop; lpl) Înclinație. 9 (Pop; lpl) Maniere. 10 (Prt; lpl) Tertipuri. 11 (Pop) Boală acută. 12 (Pop) Durere de stomac. 13 (Îvp) Intoxicație (cu mercur).
3. [CADE] APUCĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Cuprindere cu mîna: le-a luat pe toate dintr’o singură ~ ¶ 2 Luare cu sila, jefuire, răpire: trăește din jafuri, din apucături, din înșelări (JIP.) ¶ 3 🩺 pop. Dureri, colici; Îl spăla De apucături, De întîlnituri (TOC.) ¶ 4 Mold. (HASD.) 🩺 pop. Boală venită din argint-viu descîntat dat în vre-o băutură ¶ 5 pl. Obiceiuri, deprinderi, fel de a se purta: nu mă împac de loc cu apucăturile lui; nu-l lăsa să se joace... cu băieți de seama lui, ca să nu ia apucături rele (VLAH.) ¶ 6 Aplecare, predispozițiune: are apucături de artist [apuca].
4. [DLRLC] APUCĂTURĂ, apucături, s. f. 1. Cuprindere cu mîna. A luat totul dintr-o singură apucătură. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Deprindere, obicei (mai cu seamă rău); fel de a se purta; manieră. Luase, întru toate, apucăturile profesorului său. SLAVICI, O. I 93. Să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă, mi se pare... mai potrivit cu năravul și apucăturile lui. CREANGĂ, P. 245. Are niște apucături de stăpînă care mă strîng de gît. ALECSANDRI, T. I 339.
5. [DLRM] APUCĂTURĂ, apucături, s. f. 1. Cuprindere cu mîna. Smuls dintr-o singură apucătură. 2. Fig. Fel de a se purta; deprindere, obicei (rău). – Din apuca + suf. -(ă)tură.
6. [Șăineanu, ed. VI] apucătură f. 1. luare în mână; 2. fig. purtare, chip de a fi: apucături bune, rele; 3. pop. cârcei, dureri spasmodice: suferă de apucătură.
7. [Scriban] apucătúră f., pl. ĭ. Mod de a apuca, prindere cu mîna: l-a trîntit dintr’o singură apucătură. Apucat, o boală, maĭ ales de copiĭ, caracterizată pin somn, spazmurĭ și convulsiunĭ. Fig. (maĭ ales la pl.). Obiceĭ, purtare care denotă caracteru, maĭ ales caracteru răŭ: apucăturĭ de hoț.
8. [DOOM 3] apucătură s. f., g.-d. art. apucăturii; pl. apucături
9. [DOOM 2] apucătură s. f., g.-d. art. apucăturii; pl. apucături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL