1. [DEX '09] APORIE, aporii, s. f. Dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat. – Din ngr. aporia, fr. aporie.
2. [MDA2] aporie sf [At: CANTEMIR, IST. 8 / Pl: ~ii / E: ngr ὰπορία] (Grî) Dificultate logică greu (sau imposibil) de rezolvat.
3. [CADE] ‡APORIE sf. 1 Problemă greu de deslegat: ca un deplin filosof, toată aporia au dezlegat (CANT.) ¶ 2 Îndoială, încurcătură: de vreme ce vărul evgheniei voastre v’au proscalisit, nu încape nici o ~ (ALECS.); aceasta mă pune în mare ~ (FIL.) [ngr. άπορία].
4. [DEX '98] APORIE, aporii, s. f. Dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat. – Din ngr. aporía, fr. aporie.
5. [DLRLC] APORIE, aporii, s. f. (Grecism învechit) Îndoială, nesiguranță, încurcătură. Nu văz nici un spor de la tine; aceasta mă pune în mare aporie. FILIMON, C. 82.
6. [DLRM] APORIE, aporii, s. f. (Înv.) Îndoială, nesiguranță; încurcătură. – Ngr. aporia.
7. [DN] APORIE s.f. (În filozofia antică) Contradicție de nerezolvat ivită cu prilejul unui raționament; problemă greu rezolvabilă; nesiguranță, îndoială. [Gen. -iei. / < fr. aporie, cf. lat., gr. aporia – nesiguranță, dubiu].
8. [MDN '00] APORIE s. f. 1. (fil.) incapacitate de a decide între două argumentări contradictorii. 2. problemă grea sau imposibil de rezolvat. (< fr. aporie, lat., gr. aporia)
9. [Scriban] aporíe f. (ngr. aporia). Sec. 18-19. Încurcătură. Nesiguranță, problemă grea.
10. [DOOM 3] aporie s. f., art. aporia, g.-d. art. aporiei; pl. aporii, art. aporiile (desp. -ri-i-)
11. [DOOM 2] aporie s. f., art. aporia, g.-d. art. aporiei; pl. aporii, art. aporiile
12. [DER] aporie (aporii), s. f. – (Înv.) Îndoială, șovăială. Gr. ἀπορία (sec. XVII).
13. [DFS] aporie (gr. aporia „încurcătură”, „nehotărâre”), sin. dubitație (A). În filozofie, a. înseamnă dificultate logică greu ori chiar imposibil de înlăturat într-o demonstrație ontologică a unei noțiuni cum ar fi noțiunea mișcării, a spațiului, a timpului, etc. Ex. aporiile lui Zenon sau ale lui Nicolai Hartmann.
14. [DLRLV] APORIE s. f. (Mold., ȚR) Îndoială, nesiguranță, încurcătură. A: aporia = întrebare cu prepus, carea pofteaște dezlegare. CANTEMIR, IST. La un deplin filosof, toată aporia au dezlegat. CANTEMIR, IST. B: Domnul aporie mare se afla. R. GRECEANU. Etimologie: ngr. aporía. Cf. îngăimare, învălătucitură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL