1. [DN] APORETICĂ s.f. (În filozofia antică) Metodă de a descoperi contradicțiile și dificultățile teoretice în scopul găsirii adevărului sau pentru a fundamenta o îndoială agnostică. [< fr. aporétique, cf. gr. aporein – a se îndoi].
2. [DEX '09] APORETIC, -Ă, aporetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Livr.) Care are aspectul unei aporii, de aporie. 2. S. f. Modalitate de punere a problemelor dialecticii cunoașterii și acțiunii greu sau imposibil de rezolvat, în vederea descoperirii principiilor echilibrării lor. – Din fr. aporétique.
3. [MDA2] aporetic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aporetique] (Liv) 1 Care are aspectul unei aporii. 2 Care aparține unei aporii. 3 Referitor la o aporie. 4 Specific unei aporii. 5 De aporie.
4. [DEX '98] APORETIC, -Ă, aporetici, -ce, adj. (Livr.) Care are aspectul unei aporii, de aporie. – Din fr. aporétique.
5. [DN] APORETIC, -Ă adj. Cu caracter de aporie; nesigur. // S.m. și f. Adept al filozofiei scepticului Pyrrhon. [< fr. aporétique].
6. [MDN '00] APORETIC, -Ă I. adj. cu caracter de aporie. II. s. m. f. adept al filozofiei scepticului Pyrrhon. III. s. f. modalitate de filozofare care se rezumă la punerea problemelor, în termeni noi, fără a căuta răspunsuri. (< fr. aporétique)
7. [DOOM 3] aporetică s. f., g.-d. art. aporeticii
8. [DOOM 2] aporetică s. f., g.-d. art. aporeticii
9. [DOOM 3] aporetic adj. m., pl. aporetici; f. aporetică, pl. aporetice
10. [DOOM 2] aporetic adj. m., pl. aporetici; f. aporetică, pl. aporetice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL