1. [DEX '09] APELPISIT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, disperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.).
2. [MDA2] apelpisit, ~ă [At: ALECSANDRI, ap. HEM 1299 / Pl: ~iți, ~e / E: apelpisi] 1 a Adus la disperare. 2 a Scos din sărite. 3 smf, a (Persoană) care nu se mai poate controla. 4 a (Fig) Neobișnuit.
3. [CADE] APELPISIT, APILPISIT adj. și sm. p. APELPISI. 1 Disperat, turbat, eșit din fire: de-i face un pas mai mult, trag clopoțelul să vie slugile și te leg butuc ca pe un ~ (ALECS.) ¶ 2 Grozav, extraordinar (de bun, de frumos, etc.): vinuri apelpisite (TKT.).
4. [DEX '98] APELPISIT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, desperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.).
5. [DLRLC] APELPISIT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (învechit) Ajuns la marginile răbdării, exasperat, scos din sărite. Mița (apelpisită): Nu mai voi să știu de nimic. Să vie oricine... voi scandal... voi să mor! CARAGIALE, O. I 201. ♦ Smintit, nebun. ◊ (Substantivat) De-i face un pas mai mult, trag clopoțelul să vie slugile, și te leg butuc, ca pe un apelpisit. ALECSANDRI, T. 1280.
6. [DLRM] APELPISIT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (Înv.) Deznădăjduit; scos din sărite, exasperat. ♦ (Adesea substantivat) Nebun. – Participiul lui apelpisi (ieșit din uz).
7. [Șăineanu, ed. VI] apelpisit a. 1. (ironic) desperat; 2. fig. faimos, extraordinar: costum apelpisit; 3. turbat, furios: te leg butuc ca pe un apelpisit AL. [Gr. mod.].
8. [Scriban] *apelpisít, -ă adj. și s. Fam. Desperat, turbat: umbla ca un apelpisit. Turbat, grozav, extraordinar: un vin apelpisit. Adv. Apelpisit de bun.
9. [MDA2] apelpisi [At: DA / V: apil~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ὰπελπίζω] 1-2 vtr (f) A dispera (sau a aduce la disperare pe cineva). 3 vr A deznădăjdui.
10. [CADE] APELPISI, APILPISI (-isesc) I. vb. tr. A scoate pe cineva din răbdări. II. vb. refl. A-și eși din fire, a turba de necaz [ngr. άπέλπισα άπελιξω].
11. [CADE] APILPISI... 👉 APELPISI...
12. [Scriban] *apelpisésc v. tr. (ngr. apelpizo, aor. apélpisa). Fam. Aduc la desperare, scot din răbdărĭ. V. refl. M’am apelpisit cu pretențiunile lui! V. afanisesc.
13. [DOOM 3] apelpisit (înv.) adj. m., s. m., pl. apelpisiți; adj. f., s. f. apelpisită, pl. apelpisite
14. [DOOM 2] apelpisit (înv.) adj. m., s. m., pl. apelpisiți; adj. f., s. f. apelpisită, pl. apelpisite
15. [IVO-III] apelpisesc.
16. [DER] apelpisi (-sesc, -it), vb. – A exaspera, a scoate din fire. – Mr. apelpisire. Ngr. ἀπελπίζω aorist ἀπέλπισα „a dispera”, de la ἐλπίδα „speranță” (Gáldi 149). – Der. apelpisie, s. f. (exasperare); apelpisit, s. m. (prost, neghiob).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL