1. [MDA2] apelpisire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: apelpisi] (Rar) 1-2 (Aducere a cuiva în starea de) disperare. 3 Deznădăjduite.
2. [MDA2] apelpisi [At: DA / V: apil~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ὰπελπίζω] 1-2 vtr (f) A dispera (sau a aduce la disperare pe cineva). 3 vr A deznădăjdui.
3. [CADE] APELPISI, APILPISI (-isesc) I. vb. tr. A scoate pe cineva din răbdări. II. vb. refl. A-și eși din fire, a turba de necaz [ngr. άπέλπισα άπελιξω].
4. [CADE] APILPISI... 👉 APELPISI...
5. [Scriban] *apelpisésc v. tr. (ngr. apelpizo, aor. apélpisa). Fam. Aduc la desperare, scot din răbdărĭ. V. refl. M’am apelpisit cu pretențiunile lui! V. afanisesc.
6. [IVO-III] apelpisesc.
7. [DER] apelpisi (-sesc, -it), vb. – A exaspera, a scoate din fire. – Mr. apelpisire. Ngr. ἀπελπίζω aorist ἀπέλπισα „a dispera”, de la ἐλπίδα „speranță” (Gáldi 149). – Der. apelpisie, s. f. (exasperare); apelpisit, s. m. (prost, neghiob).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL