1. [DEX '09] APARTE adv. În mod separat, deosebit (de...). ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori) Cu glas mai scăzut, ca și cum ar vorbi cu sine însuși. ♦ (Adjectival) Deosebit, special; anumit. Trăsătură aparte. – A3 + parte (după fr. à part).
2. [MDA2] aparte ain, av [At: I. NEGRUZZI, S. V, 144 / E: fr à part] 1-2 (În mod) separat. 3-4 (La teatru) Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. 5-6 Deosebit.
3. [CADE] *APARTE I. adj. Deosebit: are un caracter cu totul ~ II. adv. Fără amestec cu alții sau cu altceva, deosebit: locuește ~; pune lucrurile acestea ~ [după fr. à part].
4. [DEX '98] APARTE adv. În mod separat, deosebit (de...). ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori). Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. ♦ (Adjectival) Deosebit, special, anumit. Trăsătură aparte. – A3 + parte (după fr. à part).
5. [DLRLC] APARTE adv. Separat. ♦ (În teatru, indicînd felul în care trebuie dată o replică) Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare (ca să audă publicul). ♦ (Adjectival) Deosebit, special. În alegerea aceasta a motivelor durerii, Beldiceanu merită un loc aparte. IONESCU-RION, A. 125.
6. [DLRM] APARTE adv. Separat. ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori). Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. ♦ (Adjectival) Deosebit, special. Avea un fel aparte de a vorbi. – Din parte (după fr. à part).
7. [DN] APARTE adv. Separat. ♦ (Teatru) Spus sie însuși, vorbind cu sine, dar tare (ca să audă publicul). // adj.invar. Deosebit, special. [Cf. fr. à part].
8. [MDN '00] APARTE I. adv. separat. II. adj. inv. deosebit, special. (după fr. à part)
9. [Șăineanu, ed. VI] aparte adv. la o parte. ║ n. 1. vorbă sau frază rostită de un actor și pe care, chipurile, n’o aude întrevorbitorul; 2. mic grup separat, conversație particulară.
10. [Scriban] *apárte adv. (după it. a parte și fr. à part). În parte: voĭ privi fie-care lucru aparte. S. n. fără pl. Ceĭa ce actoru spune aparte pe scena, presupunînd că nu-l aude de cît publicu.
11. [DOOM 3] aparte adj. invar., adv. (trăsături ~, îmbrăcat mai ~)
12. [DOOM 2] !aparte adj. invar., adv.
13. [MDO] aparte
14. [IVO-III] aparte.
15. [DER] aparte adv. – 1. În mod separat. – 2. Deosebit, special. – 3. (S. m.) Dialog fără martori, discuție cu sine. It. aparte, cf. fr. aparté.
16. [DERC] APARTE A face (o) figură aparte = A fi deosebit, a se distinge: Putem spune de toată literatura de la 1880 că e subiectivă, dar el face o figură aparte. (G. IBRĂILEANU)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL