1. [MDA2] apalt sn [At: (a. 1823) URICARIUL V. 56/21 / Pl: ~uri / E: it appalto] (Îvr) Dare în antrepriză a veniturilor (comunei, statului) rezultate din vânzarea unor lucruri de consum.
2. [CADE] ‡APALT (pl. -turi) sn. 🔎 Dreptul de vînzare a unor lucruri (sare, cărți de joc, etc.) ce se dădea numai unor negustori: carnea, pîinea și lumînările se vindeau la contraccii cu ~ (FIL.) [it. appalto].
3. [Șăineanu, ed. VI] apalt n. luare în arendă: apaltul cărților de joc AL. Până la Regulament (1828 – 1834), carnea, pâinea și lumânările se vindeau la contraccii cu apalt. [It. APPALTO, termen juridic din epoca fanariotă, contemporan cu drit, sudit].
4. [Scriban] *apált n., pl. urĭ (it. appalto. Cp. cu drit și sudit). Sec. 18-19. Antrepriză publică de a vinde unele articule (sare, carne, lumînărĭ, cărțĭ de joc): a da, a vinde cu apalt (Flm.) V. monopol.
5. [DER] apalt (-turi), s. n. – Arendare; arendă. It. appalto (Cihac, II, 715; DAR), probabil prin filieră ngr., cf. alb. apalto. Sec. XVIII.
6. [DAR] apalt s.n. (înv.) antrepriză publică de vindere a unor mărfuri (ca: sare, pâine, lumânări, carne, cărți de joc etc.)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL