1. [DEX '09] ANTROPONIMIE s. f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană; antroponomastică (2). 2. Totalitatea numelor de persoană dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă. – Din fr. anthroponymie.
2. [MDA2] antroponimie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr anthroponymie] 1 Ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană Si: antroponomastică (3). 2 Totalitate a numelor de persoană dintr-o localitate, regiune, limbă etc.
3. [DN] ANTROPONIMIE s.f. (Lingv.) 1. Disciplină care se ocupă cu studiul numelor de oameni; antroponomastică. 2. Totalitatea numelor de oameni (dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă). [Gen. -iei. / < fr. anthroponymie, cf. gr. anthropos – om, onoma – nume].
4. [MDN '00] ANTROPONIMIE s. f. 1. ramură a lingvisticii care studiază antroponimele: antroponomastică. 2. totalitatea numelor de persoane. (< fr. anthroponymie)
5. [DOOM 3] antroponimie (desp. -tro-po-/-trop-o-) s. f., art. antroponimia, g.-d. antroponimii, art. antroponimiei
6. [DOOM 2] !antroponimie (-tro-po-/-trop-o-) s. f., art. antroponimia, g.-d. antroponimii, art. antroponimiei
7. [DGSSL] ANTROPONIMIE Studiu științific al antroponimelor*, care înglobează atât cercetări etimologice, cât și extralingvistice (istorice etc.). Antroponimia se află în relație directă cu onomastica*, toponimia*, onomasiologia*, româna manifestând o interdependență specială din acest punct de vedere. Vezi ANTROPONIM. A.B.V.
8. [DTL] ANTROPONIMIE (ANTROPONOMASTICĂ) s. f. (< fr. anthroponymie, cf. gr. anthropos „om” + onoma „nume”): 1. ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor de persoane. 2. totalitatea numelor de persoane dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă.
9. [DETS] ANTROP-, v. ANTROPO-. □ ~onim (v. -onim), s. n., nume de persoană; ~onimie (v. -onimie), s. f., ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL