1. [DEX '09] ANTREPOZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Din fr. entrepôt (după depozit).
2. [MDA2] antrepozit sn [At: DA / V: (rar) in~, în~ / Pl: ~e / E: fr entrepôt cf depozit] (Înv) Clădire (publică), pentru depozitarea stocurilor de mărfuri, materiale etc.
3. [CADE] *ANTREPOZIT (pl. -ite) sn. 1 ⚚ Loc unde se țin mărfuri în cantitate mare ¶ 2 Magazin în care se vînd mărfurile asupra cărora Statul are monopolul: ~ul de sare [fr. entrepôt].
4. [DLRLC] ANTREPOZIT, antrepozite, s. n. Clădire special amenajată, unde se depozitează și se păstrează stocuri de marfă sau de materiale.
5. [DLRM] ANTREPOZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Fr. entrepôt (după depozit).
6. [DN] ANTREPOZIT s.n. Loc, magazie în care se depozitează stocuri de mărfuri sau de materiale. [Var. întrepozit s.n. / < fr. entrepôt, după depozit].
7. [MDN '00] ANTREPOZIT s. n. loc, magazie în care se depozitează stocuri de mărfuri sau materiale. (după fr. entrepôt)
8. [Scriban] *antrepózit n., pl. e (fr. entrepôt și acomodat după depozit). Loc, edificiŭ special de depus mărfuri: porturile comerciale-s prevăzute ca vaste antrepozite. – Rar și întrepózit.
9. [MDA2] întrepozit sn vz antrepozit
10. [DN] ÎNTREPOZIT s.n. v. antrepozit.
11. [Șăineanu, ed. VI] întrepozit n. 1. locul unde se pun mărfuri în depozit; 2. prăvălie unde se vând mărfuri (tutun, spirtoase) monopolizate de Stat (după fr. entrepôt).
12. [Scriban] *întrepózit, V. antrepozit.
13. [DOOM 3] antrepozit s. n., pl. antrepozite
14. [DOOM 2] antrepozit s. n., pl. antrepozite
15. [MDO] antrepozit
16. [IVO-III] antrepozit, -te.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL