1. [DEX '09] AMÂNAT2, -Ă, amânați, -te, adj., adv. 1. Adj. Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. Adv. (Înv. și reg.) Târziu, după mult timp. – V. amâna.
2. [DEX '09] AMÂNAT1 s. n. Faptul de a amâna. – V. amâna.
3. [MDA2] amânat2, ~ă [At: COD. VOR. 86/13 / Pl: ~ați, ~e / E: amâna] 1 a (Înv) Întârziat Cf amâna (1). 2 av (Ban) Târziu.
4. [MDA2] amânat1 sn [At: PANN, P. V. III, 59 / Pl: ~uri / E: amâna] Amânare (1).
5. [DEX '98] AMÂNAT2, -Ă, amânați, -te, adj., adv. 1. Adj. Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. Adv. (înv. și reg.) Târziu, după mult timp. – V. amâna.
6. [DEX '98] AMÂNAT1 s. n. Faptul de a amâna. – V. amâna.
7. [Șăineanu, ed. VI] amânat adv. târziu: îi punea masa cât de amânat PANN.
8. [DEX '09] AMÂNA, amân, vb. I. Tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – A3 + mâne (= mâine).
9. [MDA2] amâna [At: PSALT. SCH. 128/6 / Pzi: amân, (reg) amâi, (rar) amânez / E: a + mâ(i)ne] 1 vi (Înv) A întârzia. 2 vtr A nu îndeplini ceva imediat, ci a lăsa pe altă dată. 3 vt A pune un termen mai târziu pentru judecarea unei pricini. 4 vt A proroga. 5 vt(a) (Fig) A tărăgăna. 6 vt (Complementul este un om) A purta cu vorba (de azi pe mâine). 7 vt (Înv) A porunci cuiva să vină (sau să execute ceva) mai târziu.
10. [MDA2] mâna4 v vz amâna
11. [CADE] AMÎNA (amîn, amîiu) l. vb. tr. 1 A lăsa pe altădată (îndeplinirea unui lucru): lucrul din mînă nu-l amîna pe mîine (JIP.) ¶ 2 A purta cu vorba pe cineva, a-l face mereu să aștepte, să vie o zi după alta spre a-i îndeplini o dorință: necontenit ceream apă, iar tata mă amîna cu momele de la o fîntînă la alta (CRG.) ¶ 3 ⚖️ A soroci pentru altădată judecarea unui proces, executarea unei hotărîri: procedura nefiind îndeplinită, tribunalul a amînat procesul. II. vb. intr. ‡A întîrzia, a zăbovi.
12. [CADE] AMÎNAT I. adj. 1 p. AMÎNA ¶ 2 Zăbavnic, tîrzielnic. II. adv. Olten. Tr.-Carp. †Tîrziu. III. sbst. Faptul de a amîna.
13. [DEX '98] AMÂNA, amân, vb. I. Tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – A3 + mâne (= mâine).
14. [DLRLC] AMÎNA, amîn, vb. I. Tranz. 1. A hotărî să îndeplinească o acțiune mai tîrziu decît la vremea stabilită, a prelungi termenul o dată fixat pentru săvîrșirea unei acțiuni. Procesul a fost amînat. ◊ Lucrul amînat și prelungit e ca mort. CAMILAR, TEM. 219. De multe ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare, dar... amîna din zi în zi, de joi pînă mai de-apoi această poznașă trebușoară. CREANGĂ, P. 141. ◊ Absol. Apoi dacă amîn, iar se mai întîmplă cine știe ce și nu mai pot pleca. SADOVEANU, P. M. 166. 2. (Cu privire la persoane) A purta cu vorba (de azi pe mîine). Tu s-o amîi cu zi cu zi Și spune-i cîte toate. Ea e bătrînă, n-are mult Să mai trăiască, poate. COȘBUC, P. I 78. Pe drum necontenit ceream apă, iar tata mă amîna cu momele, de la o fîntînă la alta. CREANGĂ, A. 15. Tot mă amînau, ba azi, ba mine; dihania de doctor zicea c-ar fi periculos. EMINESCU, N. 82.
15. [DLRLC] AMÎNAT adv. (Învechit și popular) Tîrziu. Îi punea masa cît de amînat. PANN, P. V. II 64. Vine sara amînat. HODOȘ, P. P. 152.
16. [DLRM] AMÎNA, amîn, vb. I. Tranz. 1. A hotărî îndeplinirea unei acțiuni pentru un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – Din a3 + mîne.
17. [DLRM] AMÎNAT adv. (Înv. și reg.) Tîrziu. Vine sara amînat (HODOȘ). – V. amîna.
18. [Șăineanu, ed. VI] amânà v. a lăsa pentru altă dată, a întârzia, a prelungi (un termen). [Formațiune românească din mâine, lit. a lăsa pe mâine].
19. [Scriban] amîn, a -á v. tr. (a 4 și mîne). Las pe altă dată (împlinirea unuĭ lucru): a amîna o judecată, o plată, un examin.
20. [Scriban] amînat, -ă adj. Lăsat să se facă altă dată. Eŭf. Candidat amînat la un examin, candidat respins (căzut). Adv. Olt. Tîrziŭ: venise cam amînat (N. Pl. Ceaur, 51).
21. [DOOM 3] amâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amân, 3 amână; conj. prez. 1 sg. să amân, 3 să amâne
22. [DOOM 2] amâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amân, 2 sg. amâni; conj. prez. 3 să amâne; ger. amânând
23. [IVO-III] amân, -ni 2, -ne 3 conj., -nând ger.
24. [DER] amîna (amîn, amînat), vb. – A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial; a întîrzia. Mr. amîn. De la mî(i)ne, plecîndu-se de la o combinație lat. de tipul *ad mane (Pușcariu 79; REW 5924), sau de la o formație adv. rom. *amîne. Spiritul compunerii este cel al fr. ajourner; cf. și alb. mënoń „a întîrzia” (Philippide, II, 647). – Der. amînăcios, adj. (înv., întîrziat); amînat, adv. (Banat, tîrziu).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL