1. [DEX '09] AMIGDALĂ, amigdale, s. f. (Anat.) Fiecare dintre cele două glande de natură limfatică, situate de o parte și de alta a omușorului. – Din fr. amygdale.
2. [MDA2] amigdală1 sf vz migdală
3. [MDA2] amigdală2 sf [At: DA / Pl: ~le / E: fr amygdale] (Atm) Fiecare dintre cele două organe limfoide, în formă de migdală, așezate la intrarea gâtlejului, de o parte și de alta a omușorului Si: (Trs) mandulă.
4. [CADE] *AMIGDALĂ (pl. -ale) sf. 🫀 Fiecare din cele două glande, în formă de migdale, așezate de o parte și de alta în fundul gurii, unde începe gîtlejul; se inflamează ușor în urma unei răceli (🖼 103) [fr. < lat.].
5. [DEX '98] AMIGDALĂ, amigdale, s. f. (Anat.) Fiecare dintre cele două glande de natură limfatică, situate de o parte și alta a omușorului. – Din fr. amygdale.
6. [DLRLC] AMIGDALĂ, amigdale, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două glande, în formă de migdală, așezate la intrarea gîtlejului, de o parte și de alta a omușorului și făcînd parte din sistemul limfatic. Amigdale inflamate.
7. [DLRM] AMIGDALĂ, amigdale, s. f. Fiecare dintre cele două glande așezate la intrarea gîtlejului, de o parte și de alta a omușorului. – Fr. amygdale (< gr.).
8. [DN] AMIGDALĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele două glande în formă de migdală, situate în fundul gurii de o parte și de alta a omușorului; tonsilă. 2. Cavitate veziculară de formă neregulată, de dimensiuni mici, care se întîlnește frecvent în rocile vulcanice bazice. // (În forma amigdal-, amigdalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „amigdală”, „amigdalian”. [< fr. amygdale, cf. gr. amygdale – migdală].
9. [MDN '00] AMIGDALĂ s. f. Fiecare dintre cele două glande în formă de migdală din faringe; tonsilă. (< fr. amygdale)
10. [Scriban] *amigdálă f., pl. e (vgr. amygdále, migdală). Anat. Ghindură amigdaloidă la înghițitoare.
11. [DEX '09] MIGDALĂ, migdale, s. f. Fruct al migdalului, de formă alungită, al cărui sâmbure, cu gust dulce sau amar, este comestibil; p. restr. sâmburele acestui fruct. – Din migdal.
12. [MDA2] migdală sf [At: (a. 1773) GCR II, 98/8 / Pl: ~le / E: migdal + -ă] 1 Fruct al migdalului, alungit, al cărui sâmbure, închis într-o coajă tare, este gălbui-roșiatic la suprafață, alb în interior și foarte gustos. 2 (Prc) Sâmbure al migdalei (1) Si: (reg) mandulă (1). 3 (Reg; îe) A încânta (pe cineva) cu ~le amare A spune cuiva vorbe răutăcioase, aparent plăcute.
13. [DEX '98] MIGDALĂ, migdale, s. f. Fruct al migdalului, de formă alungită, al cărui sâmbure, cu gust dulce sau amar, este comestibil; p. restr. sâmburele acestui fruct. – Migdal + suf. -ă.
14. [DLRLC] MIGDALĂ, migdale, s. f. Fructul migdalului, de formă alungită, al cărui sîmbure alb și cărnos, cu gust dulce sau amar este comestibil; (în mod obișnuit) sîmburele acestui fruct. Ochii tăiați în forma migdalei erau de acea intensivă voluptate pe care o are catifeaua neagră. EMINESCU, N. 34. Eu îi voi trimete stafide și migdale. DRĂGHICI, R. 95.
15. [Șăineanu, ed. VI] amigdale f. pl. cele două glande (în formă de migdale) așezate la intrarea gâtlejului și numite popular murele gâtului.
16. [Șăineanu, ed. VI] migdală f. fructul migdalului. [Gr. mod.].
17. [Scriban] migdálă f., pl. e (ngr. amýgdalon, pl. -la, d. vgr. amýgdalon și -dále, de unde și lat. amýgdala; vsl. migdalŭ și mindalŭ, rus. mindálĭ și mandálĭ. V. măndălac, amigdală). Fruct de migdal (un sîmbure ca al persiciĭ).
18. [DOOM 3] amigdală (glandă) s. f., g.-d. art. amigdalei; pl. amigdale
19. [DOOM 2] amigdală (glandă) s. f., g.-d. art. amigdalei; pl. amigdale
20. [MDO] amigdală
21. [DOOM 3] migdală s. f., g.-d. art. migdalei; pl. migdale
22. [DOOM 2] migdală s. f., g.-d. art. migdalei; pl. migdale
23. [MDO] migdală
24. [DGE] MIGDALĂ, migdale, s.f. Fructul a două varietăți de migdal (Prunus amygdalus, var. dulcis și var. amara), asemănător cu o caisă verde, dar necomestibil; (prin restr., la pl.) sâmburii mari și lemnoși ai migdalelor, respectiv miezul acestora, utilizat ca aromatizant; a) migdale dulci = miezul varietății dulcis, de culoare alb-gălbuie, comestibil, utilizat pe scară largă în cofetărie, întreg, prăjit, caramelizat sau efilat, iar sub formă de pudră pentru realizarea de diverse paste (marțipan) și creme; b) migdale amare = miezul varietății amara, acoperit cu o pieliță groasă, maronie, foarte amară, cu bogat conținut de amigdalină, toxică în cantitate mare – fiind de aceea interzis în consum, dar utilizat pentru fabricarea de esență, extract, ulei și lichior de migdale.
25. [DGS] migdală s.f. (bot.) 1 <rar> nucă-amară, <reg.> mandulă. 2 migdală-amară = pricomigdală, <fran.; înv.> macaron.
26. [DLR] MIGDALĂ s. f. Fructul migdalului, de formă alungită, al cărui sîmbure, închis într-o coajă tare, este gălbui-roșiatic la suprafață și alb ca laptele în interior și foarte gustos; p. r e s t r. sîmburele acestui fruct, învelit într-o pieliță subțire; (regional) mandulă. Atunce purunci împăratul. . . celor ci șidea pre lîngă dînsul: nucile. . . migdalile (a. 1 773). GCR II, 98/8, cf. COTEANU, PL. 22. 18 oca migdale fără coajă (a. 1 792). URICARIUL, IV, 131/16, cf. IORGA, S. D. XII, 177. Spre a drege vinurile în Englitera, se întrebuințează cele următoare: migdalele amare cînd va voi să dea vinului gust de nucșoară. CR (1832), 2232/10. Eu îi voi trimețe stafide și migdale. DRĂGHICI, R. 95/12, cf. 51/18. Venea altă țigancă țiind. . . cîteva farfurii cu migdale curățite. FILIMON, O. I, 179. Să nu uiți ca să așezi în mijlocul mesei turnul Malacovului, cel de migdale amare. ALECSANDRI, T. I, 277. Ochii tăiați în forma migdalei. EMINESCU, N. 34. Mirosul sîmburilor de migdale amare. PONI, CH. 142. Pe la tîrg sau chiar și prin sate, fruntașii adaugă și apă de flori, migdale și alte „bunătăți”. PAMFILE, CR. 17, cf. NICA, L. VAM. Migdala este foarte folositoare celor ce sufăr de arsuri și acreli. VOICULESCU, l. 190. Mama luase două boabe de piper, apoi două măsline, două migdale. ARGHEZI C. J. 191. Peste o jumătate de ceas o sunase și-i ceruse cutia cu migdale. STANCU, N. A. IV, 180, cf. 307, L. ROM. 1 953, nr. 1, 96. Frunzuliță trei migdale, Floricică de pe vale, Ce le usuci așa tare? SEVASTOS, C. 50, cf. id. N. 321. Verde frunză trei migdale, Ardi-te-ar focul de vale, Cum o să rămîi de jale. PĂSCULESCU, L. P. 70. Frunză verde trei migdale, Duceți-l în tîrg afară. id. ib. 272, cf. ȘEZ. XIV, 176, XV, 86. ZANNE, P. I, 227, IX, 491. ◊ Expr. (Regional) A incinta (pe cineva) cu migdale amare = a spune cuiva vorbe aparent plăcute, dar care, în realitate, sînt răutăcioase. Cf. ZANNE, P. IX, 491. ♦ (Ca termen de comparație pentru ochii de formă alungită) Era de o frumuseți nespusă. Ochii mari ca migdalele. SADOVEANU, O. I, 139. - Pl.: migdale.- Migdal -f- suf. -ă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL