1. [DEX '09] AMENITATE s. f. (Livr.) Atitudine binevoitoare, amabilitate, politețe. – După fr. aménité, lat. amoenitas, -atis.
2. [MDA2] amenitate sf [At: NEGRUZZI, S. I, 11 / Pl: ~tăți / E: fr aménité] (Frm) 1 Atitudine binevoitoare. 2 Amabilitate. 3 Politețe.
3. [CADE] *AMENITATE sf. 1 Plăcere ce produce frumusețea unui loc ¶ 2 pr. ext. Firea aceluia care primește cu bunăvoință, cu blîndețe pe cineva, afabilitate: erau siguri a găsi Ia dînsul o primire plină de ~ (I.-GH.) [fr. < lat.].
4. [DEX '98] AMENITATE s. f. (Franțuzism) Atitudine binevoitoare, amabilitate, politețe. – După fr. aménité, lat. amoenitas, -atis.
5. [DLRLC] AMENITATE, s. f. (Franțuzism rar) Atitudine binevoitoare, amabilitate, politețe. Îl primiră cu... amenitate nobilă și ospeție sinceră. NEGRUZZI, S. I 111.
6. [DLRM] AMENITATE s. f. (Franțuzism) Atitudine binevoitoare; politețe. – După fr. aménité (lat. lit. amoenitas, -atis).
7. [DN] AMENITATE s.f. (Rar) Atitudine binevoitoare; amabilitate, politețe. [Cf. fr. aménité, lat. amoenitas – blîndețe].
8. [MDN '00] AMENITATE s. f. atitudine binevoitoare; amabilitate, politețe. (< fr. aménité, lat. amoenitas)
9. [Șăineanu, ed. VI] amenitate f. blândețe de caracter.
10. [Scriban] *amenitáte f. (lat. amóenitas, -átis). Frumuseța unuĭ loc (unuĭ peizaj). Fig. Blîndeță, afabilitate.
11. [MDA2] amelințat, ~ă a vz amenințat
12. [MDA2] amelițat, ~ă a vz amenințat2
13. [MDA2] amenințat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / V: -ițat1, ~erin- / E: amenința] 1-4 (Înv) Amenințare (1-4). 5 (Înv; pex) Primejdie.
14. [MDA2] amenințat2, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 299 / V: amelin-, amelițat, -ița2 / Pl: ~ați, ~e / E: amenința] 1 (Înv) Căruia i s-a adresat un gest poruncitor cu mâna. 2 (Pex) Căruia i s-a arătat voința divină.
15. [MDA2] amenița v vz amenința
16. [MDA2] amenițat2, ~ă a vz amenințat2
17. [MDA2] amenițat1 sn vz amenințat1
18. [MDA2] amerințat sn vz amenințat1
19. [DOOM 3] amenitate (livr.) s. f., g.-d. art. amenității
20. [DOOM 2] amenitate (livr.) s. f., g.-d. art. amenității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL