1. [DEX '09] AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. ♦ Procedeu de extragere a aurului și argintului din minereuri cu ajutorul mercurului. – V. amalgama.
2. [MDA2] amalgamare sf [At: DA / Pl: ~mări / E: amalgama] 1 Producere a unui amalgam (1) Cf amalgama (1). 2 Amestecare a unor elemente eterogene, disparate Cf amalgama (2). 3 Confundare.
3. [DEX '98] AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. – V. amalgama.
4. [DLRLC] AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. Amalgamarea este un procedeu de extragere a aurului.
5. [DLRM] AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama.
6. [DN] AMALGAMARE s.f. Acțiunea de a amalgama. [< amalgama].
7. [DEX '09] AMALGAMA, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer.
8. [MDA2] amalgama vtr [At: HASDEU, I. C. I, 44 / Pzi: ~mez / E: fr amalgamer] 1 A face un amalgam, aliind mercurul cu un metal. 2 A amesteca elemente eterogene. 3 (Fig) A confunda. 4 (Lin) A amesteca sensuri diferite.
9. [CADE] *AMALGAMA (-amez) I. vb. tr. 1 🔬 A face un amalgam, a amesteca mercurul cu un alt metal ¶ 2 Fig. A amesteca, a împreuna persoane sau lucruri care nu se potrivesc laolaltă, care nu sînt făcute să stea împreună. II. vb. refl. 1 🔬 A se alia (vorb. de mercur și un alt metal) ¶ 2 Fig. A se amesteca fără a se potrivi laolaltă [fr.].
10. [DLRLC] AMALGAMA, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente eterogene.
11. [DLRM] AMALGAMA, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente disparate. – Fr. amalgamer.
12. [DN] AMALGAMA vb. I. tr. 1. (Chim.) A face un aliaj de mercur. ♦ A extrage cu ajutorul mercurului aurul și argintul din minereuri. 2. (Fig.) A amesteca, a aduna la un loc elemente eterogene, disparate. [< fr. amalgamer].
13. [MDN '00] AMALGAMA vb. tr. 1. a face un amalgam (1). ◊ a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul și argintul din minereuri. 2. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene. (< fr. amalgamer)
14. [Șăineanu, ed. VI] amalgamà v. a amesteca și împreuna lucruri diferite.
15. [Scriban] *amalgaméz v. tr. (fr. amalgamer). Amestec mercuru cu un metal. Fig. Amestec lucrurĭ nepotrivite.
16. [DOOM 3] amalgamare s. f., g.-d. art. amalgamării; pl. amalgamări
17. [DOOM 2] amalgamare s. f., g.-d. art. amalgamării; pl. amalgamări
18. [DOOM 3] amalgama (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amalgamez, 3 amalgamează; conj. prez. 1 sg. să amalgamez, 3 să amalgameze
19. [DOOM 2] amalgama (a ~) vb., ind. prez. 3 amalgamează
20. [DGSSL] AMALGAMARE 1. În limbile flexionare*, caracteristică a mărcilor gramaticale de a exprima simultan mai multe unități de conținut. Vezi, de ex., în flexiunea românească, particularitatea desinențelor* de a exprima solidar numărul și cazul la substantiv (cartea unei eleve), numărul, cazul și genul la adjectiv (unei fete frumoase), numărul și persoana la verb (el cânți); vezi, pentru franceză, caracteristica formelor contractate du, des, au, aux, care amalgamează prepoziția și articolul definit, precum și semnificațiile de gen și de număr (fr. du = prep. de + art. le + „mase.” + „sg.”). 2. în semantica generativă (J.J. Katz, J.A. Fodor, 1963), operație rezultând din aplicarea regulilor deproiecție (vezi PROIECȚIE) care constă în integrarea succesivă a sensurilor formativelor* lexicale pentru obținerea, în final, a sensului propoziției. Amalgamarea este condiționată sintactic, amalgamându-se, într-o primă etapă, separat, formativele aflate sub dominanța GN și a GV, iar la sfârșit având loc amalgamarea grupului subiect-predicat. 3. în sintaxa românească, fenomen cunoscut și sub numele de împletire* a două structuri sintactice, constând în opacizarea* organizării inițiale și, implicit, în dificultatea stabilirii limitelor dintre structuri și a interpretării grupului. Ca soluție de interpretare, s-a recurs, de la caz la caz, la soluția predicatului verbal compus* (trebuiau să plece, mă puteau ajuta), la soluția elementului predicativ* suplimentar (trebuiau pedepsiți, îi consideră inteligenți) sau la soluția re-analizei, cu refacerea mentală a structurilor originare (vezi ÎMPLETIRE; OPACIZARE). G.P.D.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL