1. [DEX '09] ALUNECUȘ, (1) alunecușuri, s. n. 1. Loc alunecos. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. – Aluneca + suf. -uș.
2. [MDA2] alunecuș sn [At: DEX2 / V: lu- / Pl: ~uri / E: aluneca + -uș] 1 (Rar) Alunecare. 2 Loc alunecos (3). 3 Ghețuș.
3. [CADE] ALUNECUȘ, LUNECUȘ (pl. -ușuri), sn. Loc unde se alunecă ușor, unde se poate da pe ghiață.
4. [DEX '98] ALUNECUȘ, (1) alunecușuri, s. n. 1. Loc alunecos. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. [Var.: lunecuș s. n.] – Aluneca + suf. -uș.
5. [DLRLC] ALUNECUȘ, alunecușuri, s. n. Lunecuș. Marea lin cutremurîndu-și fața, scutur-a ei spume, Repezind pe-alunecușul undelor de raze-o lume. EMINESCU, O. IV 118.
6. [DLRM] ALUNECUȘ, alunecușuri, s. n. Lunecuș – Din aluneca + suf. -uș.
7. [Șăineanu, ed. VI] alunecuș n. 1. loc, ghiață pe care s’alunecă; 2. poleiu.
8. [Scriban] alunecúș n., pl. -urĭ. Loc pe unde alunecĭ, cum ar fi din cauza poleĭuluĭ saŭ a noroĭuluĭ.
9. [DOOM 3] alunecuș s. n., pl. alunecușuri
10. [DOOM 2] alunecuș s. n., pl. alunecușuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL