1. [DEX '09] ALĂTURAT, -Ă, alăturați, -te, adj. Care se află alături, care se află anexat. – V. alătura.
2. [MDA2] alăturat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: alătura] 1 Alăturare (1). 2 (Înv) Învecinare. 3 (Înv) Alăturare (3). 4 (Înv) Adăugare. 5 (Înv) Alăturare (5). 6 Comparare.
3. [MDA2] alăturat2, ~ă [At: NEGRUZZI, ap. DA / Pl: ~ați, ~e / E: alătura] 1 a Pus alături. 2-3 a, av (Care este) anexat2.
4. [CADE] ALĂTURAT I. adj. p. ALĂTURA 1 Pus alături, care stă alături, unul lîngă altul, alipit: s’au așezat în jurul celor două mese ¶ 2 Anexat: toate actele aci ~e ¶ 3 Învecinat, alipit: se vedea licărind o lumină slabă în odaia ~ă. ¶ 4 📐 Unghiuri ~e, unghiuri adiacente ¶¶ contr. NEALĂTURAT. II. adv. Pus alături, anexat: aci ~ vă trimit și certificatele cerute.
5. [DLRLC] ALĂTURAT, -Ă, alăturați, -te, adj. Aflat sau pus alături. În balada Mioarei găsim alăturate cu niște ziceri provenite de la romînii din Tesalia... numiri locale. ODOBESCU, S. I 218. Două late, Alăturate, Și la capăt cîrligate (Foarfecele). GOROVEI, C. 115. ♦ Învecinat. Stînd într-o cameră alăturată, se apropie de o ușă cu geamuri. NEGRUZZI, S. I 26. ♦ (Adverbial) Ca anexă, anexat. Alăturat vă trimit o copie de pe procesul-verbal al ședinței.
6. [DLRM] ALĂTURAT, -Ă, alăturați, -te, adj. Învecinat. ♦ (Adverbial) Ca anexă; anexat. – V. alătura.
7. [Șăineanu, ed. VI] alăturat a. adaos la altceva.
8. [Scriban] alăturát, -ă adj. Pus alăturea. Anexat: o adeverință alăturată scrisoriĭ. Adjacent: unghĭurĭ alăturate.
9. [DEX '09] ALĂTURA, alătur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [Var.: lătura vb. I] – Din alături.
10. [DEX '09] LĂTURA vb. I v. alătura.
11. [MDA2] alătura [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 315/4 / Pzi: alătur, -rez / E: alături] 1-2 vtr A (se) așeza alături Si: alipi (1-2). 3-4 vtr (Înv) A (se) învecina. 5-6 vtr (Înv) A (se) apropia de ceva. 7 vt (Înv) A adăuga. 8 vr (Înv) A adera la o cauză, la o mișcare. 9 vt A compara.
12. [CADE] ALĂTURA (-ur, -urez) I. vb. tr. 1 A pune alături, a așeza unul lîngă altul: alăturați mesele, ca să fie loc pentru toți ¶ 2 A apropia, a aduce alături: la a mea învățătură ia aminte și la cuvintele mele alătură-ți urechea (BIBL.) ¶ 3 A adăuga, a anexa: vei alătura la petițiune și actele legalizate ¶ 4 ‡A pune față în față, a confrunta, a compara: m’am nevoit de am alăturat izvodul slovenesc lîngă cel grecesc (BIBL.). II. vb. refl. 1 A veni alături, a se așeza lîngă cineva sau ceva, a se apropia: apoi, deschizînd un cortel, se alătură de mine (ALECS.) ¶ 2 A sta alături, a fi în atingere, a se hotărnici: moșia se alăturează spre răsărit cu siliștea satului ¶ 3 ‡A se asemăna, a fi asemenea, a se potrivi: omul se alătură cu dobitoacele cele fără minte și să asămănă lor (BIBL.).
13. [DLRLC] ALĂTURA, alătur, vb. I. 1. Tranz. A pune unul lîngă altul, a face să stea alături. Șapte buți alătura... Și din gură iar striga... TEODORESCU, P. P. 654. ♦ (Cu privire la un act sau un document) A anexa. Alăturăm planul lucrării. 2. Refl. (Urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. «de») A se apropia foarte mult de cineva sau de ceva; a se așeza alături. Și tu mi te alături, cu umărul, fierbinte. STANCU, C. 103. El cerca a se alătura de pom, dar pomul îi zise: Nu te apropia de mine. ISPIRESCU, L. 125. Mihnea-vodă nu-l credea, Ci de geam s-alătura, La cîrlige se uita. TEODORESCU, P. P. 475. (Scopul alăturării este de a însoți în mers pe cineva) împreună... vecini... rosti Sender, alăturîndu-se convoiului. CAMILAR, N. I 87.
14. [DLRM] ALĂTURA, alătur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult. [Var.: lătura vb. I] – V. alături.
15. [Șăineanu, ed. VI] alăturà v. 1. a pune alăturea, a anexa, a compara, a pune în paralel; 2. a se apropia: nu poți să te alături de el.
16. [Scriban] alătur și -éz, a -á v. tr. (d. alăturea). Pun alăturea: a alătura o bancă de alta. Anexez: a alătura o scrisoare la alta saŭ alteĭa. Compar: a alătura un lucru cu altu. V. refl. Alăturați-vă de zid.
17. [DOOM 3] alătura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alătur, 3 alătură; conj. prez. 1 sg. să alătur, 3 să alăture
18. [DOOM 2] alătura (a ~) vb., ind. prez. 3 alătură
19. [IVO-III] alătur, alături 2, alătură 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL