1. [DEX '09] ALĂTURARE, alăturări, s. f. Acțiunea de a (se) alătura și rezultatul ei. – V. alătura.
2. [MDA2] alăturare sf [At: CANTEMIR, IST. 108 / Pl: ~rări / E: alătura] 1 Așezare alături Si: alăturat1 (1), alipire (1), alipit1 (1). 2 (Înv) Învecinare. 3 (Înv) Apropiere de ceva Si: alăturat1 (3). 4 (Înv) Adăugare. 5 (Înv) Aderare la o cauză, la o mișcare Si: (Înv) alăturat1 (5). 6 Comparare.
3. [CADE] ALĂTURARE sf. 1 Faptul de a (se) alătura ¶ 2 Comparațiune: fac o ~ frumoasă între rege și popor (JIP.); în ~ cu, față de, comparat cu.
4. [DLRLC] ALĂTURARE, alăturări, s. f. Acțiunea de a (se) alătura; punere alături (uneori cu scopul de a înlesni o comparație).
5. [DLRM] ALĂTURARE, alăturări, s. f. Acțiunea de a (se) alătura.
6. [Șăineanu, ed. VI] alăturare f. anex, comparațiune: fără alăturare, incomparabil.
7. [Scriban] alăturáre f. Acțiunea de a alătura, de a anexa, de a compara.
8. [DEX '09] ALĂTURA, alătur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [Var.: lătura vb. I] – Din alături.
9. [DEX '09] LĂTURA vb. I v. alătura.
10. [MDA2] alătura [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 315/4 / Pzi: alătur, -rez / E: alături] 1-2 vtr A (se) așeza alături Si: alipi (1-2). 3-4 vtr (Înv) A (se) învecina. 5-6 vtr (Înv) A (se) apropia de ceva. 7 vt (Înv) A adăuga. 8 vr (Înv) A adera la o cauză, la o mișcare. 9 vt A compara.
11. [CADE] ALĂTURA (-ur, -urez) I. vb. tr. 1 A pune alături, a așeza unul lîngă altul: alăturați mesele, ca să fie loc pentru toți ¶ 2 A apropia, a aduce alături: la a mea învățătură ia aminte și la cuvintele mele alătură-ți urechea (BIBL.) ¶ 3 A adăuga, a anexa: vei alătura la petițiune și actele legalizate ¶ 4 ‡A pune față în față, a confrunta, a compara: m’am nevoit de am alăturat izvodul slovenesc lîngă cel grecesc (BIBL.). II. vb. refl. 1 A veni alături, a se așeza lîngă cineva sau ceva, a se apropia: apoi, deschizînd un cortel, se alătură de mine (ALECS.) ¶ 2 A sta alături, a fi în atingere, a se hotărnici: moșia se alăturează spre răsărit cu siliștea satului ¶ 3 ‡A se asemăna, a fi asemenea, a se potrivi: omul se alătură cu dobitoacele cele fără minte și să asămănă lor (BIBL.).
12. [DLRLC] ALĂTURA, alătur, vb. I. 1. Tranz. A pune unul lîngă altul, a face să stea alături. Șapte buți alătura... Și din gură iar striga... TEODORESCU, P. P. 654. ♦ (Cu privire la un act sau un document) A anexa. Alăturăm planul lucrării. 2. Refl. (Urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. «de») A se apropia foarte mult de cineva sau de ceva; a se așeza alături. Și tu mi te alături, cu umărul, fierbinte. STANCU, C. 103. El cerca a se alătura de pom, dar pomul îi zise: Nu te apropia de mine. ISPIRESCU, L. 125. Mihnea-vodă nu-l credea, Ci de geam s-alătura, La cîrlige se uita. TEODORESCU, P. P. 475. (Scopul alăturării este de a însoți în mers pe cineva) împreună... vecini... rosti Sender, alăturîndu-se convoiului. CAMILAR, N. I 87.
13. [DLRM] ALĂTURA, alătur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult. [Var.: lătura vb. I] – V. alături.
14. [Șăineanu, ed. VI] alăturà v. 1. a pune alăturea, a anexa, a compara, a pune în paralel; 2. a se apropia: nu poți să te alături de el.
15. [Scriban] alătur și -éz, a -á v. tr. (d. alăturea). Pun alăturea: a alătura o bancă de alta. Anexez: a alătura o scrisoare la alta saŭ alteĭa. Compar: a alătura un lucru cu altu. V. refl. Alăturați-vă de zid.
16. [DOOM 3] alăturare s. f., g.-d. art. alăturării; pl. alăturări
17. [DOOM 2] alăturare s. f., g.-d. art. alăturării; pl. alăturări
18. [DOOM 3] alătura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alătur, 3 alătură; conj. prez. 1 sg. să alătur, 3 să alăture
19. [DOOM 2] alătura (a ~) vb., ind. prez. 3 alătură
20. [IVO-III] alătur, alături 2, alătură 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL