1. [MDA2] ajutorie sf [At: CORESI, ap. HEM 651 / P: ~ri-e / E: ajutori + -ie] (Iuz) Ajutor (1).
2. [CADE] †AJUTORIE sf. Tr.-Carp. Ajutor, sprijin: M’ai făcut mamă ficior, Să fiu tatei de-ajutor, Cînd eram de-~, M’au luat la cătănie (VOR.).
3. [Scriban] ajutoríe f. Cor. Ajutor. (Și azĭ în P. P. p. rimă).
4. [DEX '09] AJUTOR, -OARE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium.
5. [MDA2] ajutor [At: COD. VOR. 79 / V: (îrg) agiu~, agiutoriu, ~iu[1] / Pl: ~oare, (reg) ~oară, (rar) ~uri / E: lat adjutorium] 1 sn Participare la efortul cuiva. 2 sn Sprijin bănesc. 3 sn (Îe) A cere cuiva ~ A cere cuiva să te ajute. 4 sn (Îe) A da ~ cuiva A ajuta pe cineva. 5 sn (Îae) A fi complicele cuiva. 6 sn (Îe) A sări sau a veni cuiva în (ori într-) ~ A ajuta (1) pe cineva. 7 sn (Pop; îe) A lua pe cineva (în, ca sau de) ~ A lua pe cineva să ajute (1). 8 sn (Înv; îe) A fi de (sau a veni, a sta în) ~ (cuiva) A fi de folos (cuiva). 9 i Strigăt al celui aflat în primejdie. 10 sn (Îlav) Cu ~ul... Datorită ajutorului... 11 sn (Înv; îe) A da (sau a pune ori a fi sau a sta) (o) mână de ~ A da (sau a fi de ori a sta) în ajutor. 12 sn Îndrumare (în împrejurări dificile). 13 sn Asistență acordată cuiva. 14 sn Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. 15 sn (Îs) ~ de șomaj Sprijin bănesc acordat, pe o anumită perioadă de timp, persoanelor care și-au pierdut locul de muncă. 16 sn (Îs) ~ de înmormântare Sumă de bani primită de familia cuiva în cazul decesului acestuia. 17 smf Persoană care ajută pe alta într-o activitate (secundând-o și subordonându-i-se).
6. [MDA2] ajutoriu2, ~oare[1] a, smf vz ajutor
7. [CADE] AJUTOR I. (pl. -toare, ‼ -toruri) sn. 1 Sprijin (cu vorba, cu sfatul, cu fapta) dat cuiva la greu sau la nevoie: nu mi-a folosit întru nimic ~ul tău; cu ~ul lui Dumnezeu; a da ~; împăratul Rudolf făgădui că va da ~uri în bani (ISP.); a primi ~; a-i fi de ~; a-i fi în (sau într’) ~; a veni (sări, alerga) cuiva în ~ sau în ~ul cuiva; a trimite în (sau într’) ~ul cuiva; a cere ~; a striga ~; de aci ajutor! strigătul aceluia care se află în primejdie; a da (sau a-i sta) mînă de ~, a ajuta, a da sprijin ¶ 2 🔎 ‡Un fel de dare directă ce plăteau pe la sfîrșitul veacului trecut atît poporul cît și boierii. II. sm. și (pl. -toare) sn., AJUTOARE (pl. -toare) sf. Care dă ajutor; care lucrează împreună cu cineva sau sub porunca cuiva: Dan răsfoiește dosarele pe cari i le adusese de cu seară ~ul (VLAH.); ~ de primar; ~ de judecător; chelăreasa... o luă să-i fie ajutoare (ISP.) [lat. adjutorium].
8. [DEX '98] AJUTOR, -OARE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, -is, adjutorium.
9. [DLRLC] AJUTOR2, -OARE, ajutori, -oare, s. m. și f. Persoană care ajută alteia într-o activitate oarecare, care secundează pe un muncitor principal căruia îi este subordonat (și al cărui locțiitor este). V. adjunct. Șmecherie porni cu Badea pe tractor și cu plugul după el. În drum îl luaseră și pe ajutor, un om mai bătrîn. DUMITRIU, V. L. 130. Ca să plătească un ajutor, nu-i dădea mîna și nu avea încredere. PAS, Z. I 164. Pe cînd băiatul scîncea încă, ajutoarele îl desfăcură. SADOVEANU, O. VI 114. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de», rar cu elipsa prepoziției) Ajutor de maistru. Ajutor de secretar. ◊ Bela Borodina... are 19 ani și-i ajutor-inginer într-o fabrică chimică. SAHIA, U.R.S.S. 195.
10. [DLRM] AJUTOR2, -OARE, ajutori, -oare, s. m. și f. Persoană care ajută alteia într-o activitate oarecare (secondînd-o și subordonîndu-i-se). – Lat. adjutorium.
11. [DCR2] ajutor-programator s. m. 1975 Programator adjunct v. analist-programator (din ajutor + programator)
12. [Șăineanu, ed. VI] ajutor n. 1. ușurare de sarcini: cheamă în ajutor pe Turci; 2. tovarăș de muncă: ajutor de primar. [Lat. ADJUTORIUM].
13. [Scriban] ajutór n., pl. oáre și urĭ (lat. adjutorium). Acțiunea de a ajuta: a chema, a veni, a sări în ajutor cuĭva, a-ĭ aduce ajutor. Persoană care ajută (după fr. adjoint, adjunct, orĭ aide, ajutor): primaru și ajutoarele luĭ (nu ajutoriĭ!). Un bir numit și ajutorință (sec. 18). Ajutor! strigăt de cerut ajutor (adică: sărițĭ în ajutor, dați-mĭ ajutor!). – Fem. d. ajutor (de primar, de ex.) nu e ajutoare, ci ajutătoare saŭ (maĭ bine!) tot ajutor, s. n. ca sprijin, reazem ș. a. Cp. cu membru, meșter și șef.
14. [DOOM 3] ajutoare s. f., g.-d. art. ajutoarei; pl. ajutoare
15. [DOOM 3] ajutor1 (persoană) (rar) s. m., pl. ajutori
16. [DOOM 2] ajutoare s. f., g.-d. art. ajutoarei; pl. ajutoare
17. [DOOM 2] ajutor1 (persoană) (rar) s. m., pl. ajutori
18. [DER] ajutor (ajutoare), s. n. – 1. Sprijin. – 2. Persoană care ajută, auxiliar. – 3. Locțiitor, adjunct. Mr. ağutor, megl. jutor. Lat. adiūtōrium (Cipariu, Gram., 62; Pușcariu 53; Candrea-Dens., 35; REW 173; DAR; Rosetti, I, 162); cf. prov. ajutori. – Der. ajutora, vb., pe care DAR îl consideră a fi reprezentant al unui lat. *adiūtŭlāre, și Candrea al lui *adiūtōriāre, ambele fiind de prisos, deoarece vb. se explică prin mijloacele interne ale rom.; ajutori, vb. (a ajuta); ajutorie, s. f. (ajutor, asistență); ajutorință, s. f. (ajutor; contribuție impusă în Mold., în sec. XVIII, cu caracter tranzitoriu); ajutornic, adj. (milostiv); neajutorat, adj. (lipsit de ajutor).
19. [Argou] ajutor de băgător în seamă expr. persoană cu un rol insignifiant într-o instituție
20. [DERC] AJUTOR A avea ca (sau drept) ajutor (pe …) = A fi ajutat (de …): El are drept agiutor zece țărani secui. (VASILE ALECSANDRI) A da (a cere, a pune) o mână de ajutor = A da (a cere, a pune) sprijin: Dădeam o mână de ajutor la inventarierea și descrierea bogatei colecții. (ION GHEȚIE) […] o slugă vrednică, ca să-ți fie mână de ajutor la drum. (ION CREANGĂ) În ajunul alegerii trecură prin Pripas două companii de honvezi care aveau să dea o mână de ajutor jandarmilor concentrați din tot județul spre a păstra ordinea. (LIVIU REBREANU) A da (sau a pune ori a fi sau a sta) (o) mână de ajutor (înv.) = A da (sau a fi de ori a sta) în ajutor: − Fiecine cată tronul domnitor / Și străinu-i face mână d-ajutor. (d. BOLINTINEANU) De ce ar fi considerată ca o indiscreție condamnabilă − bunăvoința lui de a da, în marginile celor mai modeste mijloace, o mână de ajutor la nevoile dv. politice și sociale?... (I. L. CARAGIALE) A fi (cuiva) de ajutor sau a veni (cuiva) în ajutor = A fi de folos (cuiva): O hartă marină, atârnată pe un perete în fața lui, îi veni în ajutor. (JEAN BART) Murgule, murguțul meu,/ Datu-mi-te-a taică-tău / Ca să-mi fii de ajutor / La nevoie și la zor. (POP.) Cu Victor se înțelegea, ca totdeauna, și apoi găsea la ei o atmosferă care-i era necesară mai ales acuma, când tatăl său sta singur la țară în primejdie, iar el aici fără nicio posibilitate de a-i sări în ajutor. (LIVIU REBREANU) A lua pe cineva (în, ca sau de) ajutor = A lua pe cineva să ajute: Te-am căutat ca să te iau de ajutor. A sări sau a veni cuiva în (ori într-)ajutor = A ajuta pe cineva: Mărinimosul moldovan, care venise cu așa inimă călduroasă în ajutorul nostru și ne primi cu atâta bunătate la dânsul, ne îndrepta încă până la Ieși, capitala Moldovei […] (ALECU RUSSO) (A fi) ajutor de băgător de seamă = (A fi) o persoană cu un rol insignifiant într-o instituție: La ora asta, ajutorii de băgători de seamă sunt șefi peste tot − la guvern, la partid, la parlament, la poliție... (http://www.renasterea.ro) Cu ajutorul lui Dumnezeu = Expresie stereotipă, caracteristică sentimentului religios al celui care o folosește: „Duceți-vă, ne zise ea, că cu ajutorul lui Dumnezeu, nădăjduiesc să izbândiți, și întorcându-vă, luați-mă și pe mine.” (P. ISPIRESCU) Cele patruzeci ludescutelnici: pescari, răcari, vânători și dărvari, i-am împrăștiat în tot județul și cred că, cu ajutorul lui Dumnezeu și iușchiuzarlâcul [istețime, pricepere] smeritului tău rob, curtea blagorodnicei tale în scurtă vreme se va umplea de toate cele trebuincioase. (NICOLAE FILIMON)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL