1. [DEX '09] AGONISIRE s. f. Acțiunea de a agonisi. – V. agonisi.
2. [MDA2] agonisire sf [At: CANTEMIR, IST. 43, cf ZANNE, P. V, 11 / E: agonisi] 1 Dobândire (a averii, a banilor) prin muncă Si: agonisie (1), agonisit1 (1). 2 Economisire. 3 Obținere.
3. [DLRLC] AGONISIRE s. f. Acțiunea de a agonisi.
4. [DLRM] AGONISIRE s. f. Acțiunea de a agonisi.
5. [DEX '09] AGONISI, agonisesc, vb. IV Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) „a lupta”.
6. [MDA2] agonisi vt [At: COD. VOR. 45 / Pzi: ~sesc / E: ngr αγονίζομε] 1 A câștiga prin muncă. 2 A economisi. 3 A obține. 4 (Înv) A munci.
7. [CADE] AGONISI (-isesc) vb. tr. 1 A dobîndi prin muncă, a aduna foloase cu multă trudă: s’au hotărît... să meargă ’n lume ca să slujească și așa să-și agonisească hrana (OT.); a-și ~ v’a a, a cîștiga prin muncă cele trebuincioase pentru traiu ¶ 2 pr. ext. A dobîndi, a căpăta: nume rău de ... viclean și-au agonosit (MUST.) [gr. άγώνισα άγωνίζω].
8. [DEX '98] AGONISI, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) „a lupta”.
9. [DLRLC] AGONISI, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobîndi, a cîștiga prin muncă. Răsufla iute, ca și cum ea ar fi agonisit ou truda ei... averile familiei. DUMITRIU, B. F. 120. Tot ce am agonisit am cheltuit cu drumul. BART, E. 281. Stau în drum să mă gîndesc. Ce s-apuc, ce să muncesc, Pînea să-mi agonisesc. ALECSANDRI, P. P. 285. ◊ Fig. Badiul tot măcelărește... Mulți dușmani agonisește. TEODORESCU, P. P. 538.
10. [DLRM] AGONISI, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobîndi, a cîștiga prin muncă. – Ngr. agonizomai (aor. agonisa) „a lupta”.
11. [Șăineanu, ed. VI] agonisì v. a câștiga cu anevoie, a dobândi cu mari osteneli. [Gr. bizantin AGONIZO, a lupta: câștigul e considerat ca rezultatul luptei pentru existență (v. câștiga)].
12. [Scriban] agonisésc v. tr. (mgr. aggonízome, aor, agónisa, lupt, mă silesc; vsl. agonisovati, a lupta, a suferi; it. agognare, a dori cu lăcomie, d. vgr. agoniáo, mă tem de nereușită. V. agonie). Adun avere cu greŭ: atîta am agonisit și eŭ! Vechĭ. Dobîndesc, capăt.
13. [DOOM 3] agonisire s. f., g.-d. art. agonisirii; pl. agonisiri
14. [DOOM 2] agonisire s. f., g.-d. art. agonisirii; pl. agonisiri
15. [DOOM 3] agonisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agonisesc, 3 sg. agonisește, imperf. 1 agoniseam; conj. prez. 1 sg. să agonisesc, 3 să agonisească
16. [DOOM 2] agonisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agonisesc, imperf. 3 sg. agonisea; conj. prez. 3 să agonisească
17. [DER] agonisi (-sesc, -it) vb. – 1. (Înv.) A munci, a trudi. – 2. A obține, a cîștiga. – 3. A economisi, a pune deoparte. -Mr.agunisescu, agunisire „a munci”, megl. angunisés, a(n)gunisiri „ a se grăbi”. Mgr. ἀγωνίξομαι, aorist ἀγώνισα „a lupta” (Roesler 563; DAR), de unde provin și it. agognare „a dori amarnic”, și în toate limbile romanice, agonia (rom. agonie, s. f., din fr.; agoniza, vb.; agonistic, adj.). – Der. agoniseală, s. f. (muncă; cîștig, bunuri); agonisită, s. f. (cîștig, economii); agonisitor, adj. (muncitor; care cîștigă bine prin muncă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL