1. [MDA2] agonistic, ~ă [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice a / E: fr agonistique] 1 a (Spt) Referitor la lupte. 2 a Atletic. 3 a (Flz) Privitor la lupta de idei. 4 sf (La vechii greci) Disciplină sportivă care se ocupa cu luptele atletice.
2. [DN] AGONISTIC, -Ă adj. Referitor la lupta de idei. [< fr. agonistique, cf. lat. agonisticus, gr. agonistikos].
3. [MDN '00] AGONISTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la lupte; atletic. 2. (fil.) referitor la lupta de idei. II. s. f. parte a gimnasticii la vechii greci care cuprindea luptele atletice. (< fr. agonistique)
4. [Scriban] *agonístic, -ă adj. (vgr. agonistikós, d. agón, luptă. V. agonie). Relativ la luptele atletice ale vechilor Grecĭ: jocurĭ agonistice. S.f., pl. ĭ. Partea gimnasticiĭ relativă la luptele atletice.
5. [DOOM 3] agonistic adj. m., pl. agonistici; f. agonistică, pl. agonistice
6. [DOOM 2] agonistic adj. m., pl. agonistici; f. agonistică, pl. agonistice
7. [DE] AGONÍSTICI, s. m. pl. Adepți ai unei secte creștine formată în Africa romană (sec. 4-5) înglobînd mai ales populația rurală și reprezentînd aripa radicală a donatiștilor. A. consideră Biserica Romei trădătoare a credinței creștine; practicau asceza și martirajul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL